„Dragilor, va imbratisez!
Ce mai faceti? Sunteti bine?
Eu sunt bine. Mai lacrimez din cand in cand de dor… si oftez.
Acum e mai multa liniste pe uliti. Nu mai e zumzet ca atunci cand erati Acasa. Sunt din ce in ce mai putini pasi care alearga pe aici.
Am incercat sa va tin aproape. Dar nu am reusit. Ati plecat departe. Desi imi e greu, va inteleg..Ati vrut sa va fie bine..mai bine.
Va inteleg. Va rog doar sa nu uitati de cuvintul dor. Si de cuvinte sfinte si oameni ce v-au vegheat mereu: mama si tata.
Oftez si pentru voi dragi mei cei care ati ramas.. va simt fiecare nemultumire, infrangere sau victorie.
Dragi copii ai mei,eu traiesc cu voi,prin voi. Cresc cu voi. Sa fiti bine!Sa va regasiti drumul si niciodata sa nu va ascundeti sufletul.. Fiti mandri de cine sunteti si uniti, dincolo de tot si toate.
Construiti-va destinul frumos. Copiilor vostri sa le spuneti unde le sunt radacinile. Plamaditi frumos!
La multi ani!
Eu voi fi mereu aici! Va astept cu drag.
Semmeaza cu sufletul plin de drag si dor,
Romania dodoloata.
fărîme din suflet 
Din pacate, acum Romania nu este bine 😦 Este in moarte clinica si cei care-ar putea s-o resusciteze si s-o readuca la viata sunt prea ocupati cu furatul.
Ar trebui poate sa incercam sa o revitalizam noi un pic. Cu incapatanare, rugaciune si constientizare. Sa aven grija de ea ca de o ruda de sange care acum are nevoie de sprijin.
Mi-ai umplut ochii de lacrimi.
Tare aş vrea să ştiu că îi este bine ţării noastre, că îi va fi bine şi-n viitor…
La mulţi ani, Laura!
La multi ani, Potecuta! Si eu sper. As vrea sa facem fiecare tot ceea ce putem. Sa ne incapatanam sa o ajutam sa ii fie bine,sa ne fie bine aici.
Imi doresc sa ne redescoperim demnitatea si mandria de a fi Romani!