Imbratisari de nisip

La inceput a fost nispul…

…desi…habar nu avea de ce acea imagine descoperit intr-o dimineata avea asa impact asupra ei. De cate ori o privea se cufunda intr-o stare ce ii era cu totul straina.

Simtea..oare cum sa explice ceea ce simtea? Daca cineva i-ar fi cerut sa explice in cuvinte simple ceea ce traia, nu putea sa o faca. De fapt nu putea sa o faca nici in cuvinte complicate. Era ceva ce tasnea din acea imagine si intra in sufletul ei.  Si lasa urme adanci Dimineti la rand se trezea si se intreba daca valurile ce muscau peste noapte din nisip nu au distrus-o. Se ducea  cu pasi grabiti catre geam si o vedea acolo. Atunci rasufla usurata ca si cum era parte din viata ei acolo si se temea sa nu o piarda . Asa simtea.

 Zi de zi se plimba pe plaja si se oprea langa „scluptura” din nisip mangaind-o cu privirea.Nu o atingea de teama sa nu dispara. De fiecare data vedea ca nu e singura care admira opera de arta. Mai era cineva. Un barbat inalt cu o privire ce o intriga. Pentru ca era adanca,tumultoasa  si trista.  Incerca sa descifreze tristeta barbatului de fiecare data cand privirea lor se intersecta pentru cateva secunde, dar nu putea.

Ceea ce  o facea sa fie si mai nedumerita, era faptul ca simtea ca il cunoaste. Dar nu stia daca era asa . De fapt nici nu avea cum sa stie. Dupa acea zi in care s-a lasat in voia valurilor marii si pentru cateva minute marea a vrut sa o fure, amintirile ei au disparut.O mare parte din ele cel putin.Le spunea celor cateva persoane ce o ajutau sa repuna piesele puzzelui in ordine,ca mai in gluma mai in serios viata,destinul,Cel de Sus, a hotarat sa ii puna in fata un caiet cu pagini albe si pe cel vechi l-a sters aproape complet. Nu era prea placut ce facuse pana atunci. Asa credea ea. Si tocmai de aceea ii era teama sa redevina stapana acelui puzzle.

Acum statea in fata sclupturii si se intreba daca asa era si povestea ei de dragoste.Era sigura,in ciuda situatiei ei,ca avea o poveste de dragoste undeva  in viata ei. Numai asa putea explica tulburarea pe care o simtea de cate ori o privea si acea neliniste la gandul ca  vantul ar pute-o distruge. Simtamantul ca era ea acolo in acea secunda de iubire era din ce in ce mai adanc. Si ca el era tot acolo. Cu tristetea si misterul lui. Poate ca intr-o zi,  va avea curajul sa il intrebe si va afla daca povestea ei e si povestea lui.

…Pana atunci,vor privi,in tacere…

12341596_212296235769864_8299574039672896231_n

 iubirea…din inima nisipului…

Poveste  inspirata de imaginea  propusa pentru tema de luni gazduita de Eddie

Anunțuri

Peste putere

Cu totii traim clipe de prabusire. Clipe in care spunem ca ne este mult prea greu. Cand avem impresia ca nu mai avem putere. Ca ne este peste putere sa mergem mai departe.

Totul se imprastie in mii de bucatele intocmai ca un puzzle.

Si noi privim debusolati la acele bucatele. Nu stim cum sa ne recladim sufletul.  Nu mai gasim locul fiecarei piese. Unele le pierdem. Poate temporar, poate definitiv.. Continuam sa mergem robotic mai departe,cateodata chiar fara a avea o tinta anume. Ne miram ca mai putem fi. Si totusi suntem. Paradoxal sau nu.

Cum si de ce? Exista o putere mai mare decat orice alta putere omeneasca. Puterea divina. Grija de Sus si Iubirea. Mana intinsa de Sus  se ajuta in unele situatii de oameni. Oameni calzi,empatici. Persoane care treptat ne devin dragi si care ne reinvata sa zambim. Sa ne recladim . Sa inlocuim acele piese pierdute sau sa le regasim.

Prin cei scosi in cale de Divinitate ne ridicam si reinvatam sa fim mai mult decat inainte. In inima se aseaza calmul si putem sopti ca pe o taina doar de noi stiuta: multumesc.

Aceasta este provocarea de luni, gazduita de

<a title=”Eddie” href=”http://www.cartim.ro/jocul-cuvintelor-32/”>Eddie</a&gt;

Rugina unui legamant

Totul incepe cu o promisiune. Cu un legamant Un legamant  prin care se dorea a indeparta ce e distructiv. Omul se angazeaza sa il respecte. Trec zile, seri intregi in care nimic nu pare a pertuba sufletul acestuia sau mintea. Nimic care sa il faca sa isi incalce acel legamant. E o liniste adanca. Poate prea adanca.

Dar vine o zi in care apare acea intrebare? De ce? De ce sa Nu incerce sa vada ce se intampla daca acel legamant e incalcat sau ocolit ? Doar  nimeni nu va sti.

Odata aparuta ideea linistea devine furtuna. Caci Omul rupe legamantul . Crezand ca e mai presus de el.  Crezand ca facand acel pas in afara legamantului isi va face bine.

Brusc vede si se vede pe sine cu alti ochi. Si se rusineaza. Fuge ,sperand ca ascunzandu-se nimeni nu va sti.  Dar legamantul rupt se transforma in rugina. Rugina ce il urmareste. Ce ne urmareste pe fiecare.

Caci odata rupt acel legamant, Omul a ales  in trufia lui sau poate inconstienta lui sa plece de Acasa. Sa paraseaca bucatica lui de Rai.

Mult timp, multe secole chiar, omul a dus cu sine acea rugina a unui legamant rupt. Pana in ziua in care a fost facut un nou legamant de rascuparare a acelei greseli. Promisiune devenita realitate si facuta tocmai de El, de cel in fata caruia Omul rupsese legamantul. Si rugina a disparut.

Acest text e inspirat de tema propusa pentru provocarea de azi.

Vise

Avem cu totii vise si visuri. Visam cu ochii deschisi dorindu-ne sa devina realitate.  atunci visele devin visuri.

Sunt dati in care sub mantia noptii ne ploua cu vise. Pline de lumina sau de umbre. De intrebari ce tasnesc din noi si pleaca in cautarea raspunsurilor. Temeri ce isi arata coltii in noapte si care ne fac sa ne trezim speriati.  Dar sunt vise senine, vise ce ne asigura ca va fi bine, care ne dau „oxigen”atunci cand simtim ca ne sufocam in calatoria aceasta .

Au fost seri in care adormeam speriata de acel maine in care stiam ca va trebui sa trec iar pe la sala de operatii. Si atunci am visat cum o voce imi soptea CA VA FI BINE. Ca sunt in siguranta. Si in jurul meu era lumina si veselie. Atunci m-am trezit razand si constientizand  ca va fi mai mult decat bine.

Caci stiam ca Cineva acolo Sus ma are in grija Lui.

Acum visele imi sunt uneori umbre sau lumina,  alteori intrebari. Intrebari ce salasuiesc in suflet si noaptea evadeaza in vis cautand raspunsuri. 

Sunt vise din care  raman fragmente agatate de suflet. Cum a fost cel de azi noapte.

O fraza mi-a ramas in minte:

„Cu fiecare cuvant urat spus  la dezndejde , furie, cu fiecare gest gresit sau gand rau  Dumnezeu -Fiul moare rastignit iar si iar.”

Vis (Zbor)

Sunt ca  o pasăre cu aripa frântă de vânt:

Sus cer, dedesubt pământ.

Ce să aleg acum?

Înalt sau deznădejde?

Am visat ca m-am înalţat la Tine.

Dar m-ai trimis înapoi,

Să visez pe pământ,

Să adun doruri şi cuvinte

Şi să Ţi le pot trimite.

Mă vezi?

(scrisa in vara anului 1995 si revizuita in 2014)

Clipe de viata

Acum ceva vreme spuneam ca viata e precum o cascada. Mereu surprinzatoare desi  pare mereu acceasi. Sunt surprize de tot felul, senine sau  innourate cel putin la primul impact.

Clipe in care ochii ne zambesc sau lacrimeaza. Au fost zile in care minutele pareau ore si orele ani . Anul trecut, la sfarsitul lunii ianuarie am reinvatat,  in clipe ce pareau a fi interminabile ,sa speram Sa speram  in puterea credintei si in puterea de a lupta sa fie bine.

Au urmat clipe in care sufletul spulberat oarecum de impactul cu acele momente innourate se recladea. Si au devenit seninul care razbatea negura.  Si speranta  impreuna cu credinta s-au prins in hora si locuiesc acum in acest suflet recladit mai frumos.

Da sunt clipe de teama, clipe in care fiori reci il strabat,dar se reintoarce inspre senin.

Iar cand viata ofera clipe plinde bucurie si surprize placute , cum  au fost cele de fix acum, doua saptamani, cand doua persoane dragi sufletelor noastre,  Varutzu si varutza(sotia lui)  ne-au vizitat de departe , atunci prinzi aripi.  Seninul din vocea lor te inunda. gesturile lor , care sti ca sunt adevarate te motiveaza. As fi fost buna de camera ascunsa cand  i-am auzit..Doar ii stiam departe..Si atunci cand mama ,cu emotie in glas a zis ca sunt ei, eu  foarte senina am zis catre prietena mea,care era in vizita, ca sigur vorbeste cu ei la telefon. Motivul? Mama era cu telefonul la ureche si eu din locul in care ma aflam nu i-am vazut. Dar cand le-am auzit vocile….a fost waw.  Automat de emotie am prins culoare in obraji, poate un pic mai multa decat normalul. Dar cred ca imi statea bine 🙂 .In zilele ce au urmat  toate disconforturile au avut bunul simt sa se faca nevazute sau mai bine zis ne(simtite) si doar bucuria a fost sefa.

Am fost binecuvantata si sunt binecuvantata cu oameni frumosi atat in familie,cat si in familia de prieteni.

Viata ne e amalgam de clipe. Amalgam ce ne mangaie si  uneori ne recladeste…

 

Despre clipe de viata in provocarea lui Eddi

Zambetul tau

Am zile in care in mine picura melancolie sau tristete. Atunci imi zambesti. Si zambetul tau strapunge norii ce imi picura in suflet. Si ma indemni sa zambesc.

Sunt clipe in care mi-e teama si m-as ascunde. Dar imi zambesti si teama dispare. Caci in zambetul tau e o atingere divina. Si imi spune ca va fi bine.

Viata imi e uneori strabatuta de adieri reci si zambetul tau imi acopera sufletul ca petala de trandafir ce acopera gingas bobocul.  Si  inima imi e inundata de caldura iubirii.

Zambetul tau  mami, zambetul tau tati, e cel ce ma motiveaza,  care mi-a dat siguranta ca va fi bine chiar si atunci cand cerul nu mai era asa senin.  E acea lumina calauzitoare cand poate ma mai pierd . El ma readuce pe linia dreapta.

Zambetul poate aduce speranta , lumina si calm in sufletul fiecarui om. Uneori un zambet e plin de poveste. Poate spune mai mult decat o mie de cuvinte.

Zambiti cat mai des pentru ca cineva poate va avea nevoie de un zambet care sa ii spuna:” Esti frumos,omule ! Si va fi bine.¨

Mai multe despre zambet gasiti in tabelul gazduit de Eddie