Liniste, tihna, imbratisare

Azi e acea liniste care nu te apasa, ci din contra te lasa sa iti tihneasca clipele. E ca o imbratisare in care cufundat fiind simti cum totul se dizolva si se reaseaza in firescul inceputului din cuvintele a fi. Un firesc cuminte, bland cu miros de liliac si soare.

Zilele acestea am primit darul impacarii si al iubirii in starea lor pura si luminoasa. L-am primit. Sper sa il pretuim si sa il asezam in fiecare celula, respiratie gand, cuvant si gest, de fapt in intregul nostru. Asa cred ca ne traim cu adevarat libertatea. Poate parea fortat ceea ce am scris acum, dar atunci cand ne traim viata cu sufletele deschise si pline de lumina ne eliberam de tot ceea ce ne-a apasat si incorsetat.

E liniste, e tihna sufletului. Este acel timp in care suntem noi cu cei dragi sau noi cu noi. Ne rasfoim emotiile, amintirile si poate ne punem la o sueta cu noi insine si cu Tatal. E simplitate si frumusete.

E calm e mult calm. Ne-am muiat sufletele in bucuria iubirii si iertarii. Creatorul a iertat si s-a impacat cu noi.

E tihna. Sa nu uitam aceste trairi. Sa continuam sa ne muiem sufletele in iubire si sa nu mai inchidem usile inimilor.

E senin si imbratisare.

Hristos a inviat!

Maine

In tacerea acestei seri e un freamat discret, e ca un cant ce aude in surdina. Natura cunoaste deja Adevarul, Noi, azi stim ca in trairea zilei de ieri se intrevadea, se simtea si bucuria de maine, cand vom anunta Invierea si vom simti acea restaurare de care avem la fel de multa nevoie ca si cei de atunci, din Ierusalim. Desi au trecut mii de ani si stim ca suntem mantuiti tot mai avem pasi nesiguri si tremuri de suflet, poate pentru ca devenim mai constienti de faptul ca nu suntem nicidecum altfel, nicidecum perfecti. Avem nevoie de bucuria Invierii lui Hristos zilnic.

Da, e o perioada grea, apasatoare cea pe care ne-a fostr dat sa o traim si nesiguranta, teama ne impresoara si vor sa ne domine fiecare secunda. E dificil, stiu, dar nu imposibil sa refuzam teama si sa ne tinem candela sufletului aprinsa. Faptele bune ne sunt undelemnul ce o tine mereu vie. Vorbele calde, pline de iubire, empatie, sunt ungere de mir.

Maine e despre El si noi, Despre impacarea Tatalui prin Fiul cu noi ratacitorii, despre iertare si mantuire. Dar mai ales despre iubire. O iubire care a curatat de pacat si a reasezat omul in bratele Tatalui.

Tocmai de accea in seara aceasta si maine mai ales trebuie sa ne traim sarbatoarea Invierii cu voce tare, cu freamat de bucurie. Ca pe o reintalnire cu cineva drag pe care nu l-am mai imbratisat demult. Hristos a inviat!