Dar

Oamenii sunt dar unii pentru ceilalti. Tu esti dar de Sus pentru mine. Sufletul tau stie sa vada dincolo de aparente. Esti omul cu sufletul de ciocolata, pentru care verbul a păsa se conjunga mereu la prezent.

Esti emotie si determinare.Tu esti cea care stie sa Fie.Chiar si cand erau km distanta. De fapt tu erai si esti aici. ❤

Viata mai are si gust de cafea fara zahar, dar ai indulcit-o tu cu un zambet, un hai ma ca poti sau o imbratisare. Si mai ales cu Sunt aici oricand. Tu esti cea care a stiut mereu cine sunt eu si ce simt. Chiar si cand tac. Stii sa imi citesti tacerile. De fapt, dupa ai mei tu ai reusit sa citesti sufletul meu. Esti cititoare de cod de suflet.

Sorella mea, cand ma gandesc la tine vad un drum luung pe care mergem umar langa umar, maini ce sprijina, un buchet de lalele, o cana mare plina cu povesti cu gust de ciocolata calda si frisca si promisiune a mea catre tine :”Sunt aici. Orice ae fi.”

Cand viata iti da motive sa o bombani numara binecuvantarile din viata ta. Uita-te la ce prieteni faini ai. Sunt ca tine. Balsam pentru suflet ce se aseaza lin si acopera.

Imi e sufletul dor dar si bucurie.

Inima intreaba

Oare mai avem habar sa fim? Sa respiram frumosul vietii? Sa lasam acolo unde suntem semne faine, farime de bine si iubire?

Avem habar despre toate si toti. Asa ne mintim fara poate sa ne dam seama.

Dar de noi oare mai avem habar?
Ne mai stim cu adevarat? Ne mai cunoastem cand ne intalnim la apus de zi sau poate la un alt rasarit? Ne mai aducem aminte de cum radeam, plangeam sau daruiam fara sa ne fie stramta trairea? Pe atunci ne era simplu si firesc. Acum oare mai stim sa fim si atat?

Mai avem habar  cum e sa ne picure in suflet a bucurie? Acum ne e totul gri si complicat.

Si totusi era o vreme cand aveam habar si ne stiam. Ne priveam si ne vedeam, ne simteam dincolo de cuvinte si gesturi. Ce simplu ne era. Aveam habar de noi dar nu de toate. Nu voiam infinitul ci doar bucatica noastra de univers, calda, tihnita, cu picur de bine si mireasma de bucurie simpla.

Oare mai avem habar.?

Text inspirat de poezia ascultata de tine, Potecuta