Suflete ce faci?

Suflete ce mai faci? Ti-e senin cerul sau norii ti-l razbat? Sunt zile in care ti-e greu, stiu. Lasa-ti faramele sa se umple de ceea ce natura iti ofera. Inspira picurii primaverii si lasa-i sa te binecuvinteze. Suflete nu uita sa respiri frumos si sa infloresti..Daca tu infloresti va inflori si omul. Da, omul e dependent de tine. Roua din tine il hraneste, il face sa infloreasca si sa fie lumina. Tu, suflete esti mireasma frumos mirositoare. Esti camaruta plina de sfintenia Cerului.

Suflete zambeste, roaga-te,crede, iarta si iubeste.

Cugetari in zi de April’

Existam. Dar traim? Ne uitam pe noi undeva intr-un colt de viata. Si punem doar un bilet pe care am scris mare: „Revin.”

Devenim absenti din propria viata. Sau doar spectatori. Unii pe alocuri inrourati din prea multa iubire.   Atata iubire incat ne pierdem pe noi.

Din cand in cand, poate am putea uda o farama de suflet cu roua diminetii. Sa ne sarute inceputul si sa ne mangaie blandetea. Sa ne domoleasca arsita si sa ne adape cu sfintenie. Si dupa sarutul inceputului, pasii ne vor fi mai siguri catre noi. Si pe bilet vom scrie:”Am revenit. Prezent strig la apelul vietii. ”

Existam. Traim farima cu farima zile ce se scurg pe nesimtite. Cum ar fi sa le traim rotund si sa fim?

Reflectii de martie

Ziua isi arunca o ancora in noaptea care isi revarsa alene mantia peste coltul meu de univers. E ancora lui maine in ziua de azi.

Ne retragem din zumzetul lumii cu sufletul inca ager,dar ahtiat dupa o pala de aer curatat de plasa de ganduri si cuvinte de peste zi. Vrea sa nu mai fie nimeni marele absent din propria viata.

Caci da,avem timp de orice si de nimic. Suntem insiruiri de contraste si ne invartim in acelasi loc. Azi, maine sau ieri pare mai simplu a ne afilia la orice altceva decat proprile trairi, nevoi.  Asa nu mai e nevoie sa ne privim cu adevarat.

Lipsim nemotivat in mod real din propria conjugare a lui a fi. Si un adevar aidoma de trist e ca lipsim si din viata celorlalti.   Aruncam ancore intr-un fel  ambigu inspre ei din farame de timp ramase. Prea ambigue pentru a ajuta si uneori prea putine,mult prea putine.

Ziua isi arunca o ancora in noaptea care isi revarsa alene mantia peste coltul meu de univers. E ancora lui maine in ziua de azi.

 

Text scris  pentru duzina de cuvinte.

 

Ea

Din primele minute in care salutam viata si ea ne imbratiseaza totul devine o explozie de culoare. 

Cand pe suflet ni se aseaza negura e de ajuns un zambet de al ei ca sa ne scuturam de ce ne apasa si sa speram iar si iar ca va fi bine.

Vocea ei e ca un far pe timp de furtuna.  Sti ca acolo e cald, e bine. Ea are o ceva dat de Sus. E ingerul cu aripile pe suflet. Are puterea de a fi blanda si atunci cand poate e o furtuna in sufletul ei. Stie atat de bine ca a imprastia din nourii tai catre altii e fara rost. Mai bine iti domolesti furtuna cu o raza de frumos.

Cand pasul pe poteci de viata sunt tematori, mana ei e tot ce ai nevoie pentru a te intari.

E atat de mult drag in toata trairea ei. E in fiecare zi o noua lectie de a fi frumos. E ceea care iti spune mereu, in acele minute in care poate simti ca e greu. „Totul e posibil la El. Asa scrie cu litera ronda  in Cartea Sfanta.  ”

E MAMA. E FEMEIA CAREIA DUMNEZEU I-A DAT PUTERE SI STROP DE ATINGERE DIVINA.

 

 

Alte texte gasiti in tabelul de pe blogul lui Eddie

Sfatul Medeei

Adaposteste-ti sufletul nedumerit la umbra unui zambet. Asa il vei apara de gandul cel risipitor de clipe. Acolo, la umbra zambetului, va invata sa isi inmoaie faramele din fiecare zi in alb.

La ceas de seara,cand poate griul il impresura, va arunca peste el gand muiat in alb si intr-un strop de iubire.

Va scrie ca intr-o carte cuvinte ce vor zbura ca o pasare spre ceilalti sau poate se vor revarsa intr-o cascada din suflet in suflet.

Uite asa in marea amurgului va aparea un luminis in care speranta, rabdarea si albul vor salaslui.

Cuvintele se vor aseaza atat de firesc si vor fi balsam. Ca o voce calda ce iti spune undeva in odaia de taina a sufletului „Te iubesc”

 

Alte texte gasiti in tabelul de pe blogul lui Eddie

5 ani.

Intr-un 1 martie senin cu miros de primavara, cuvintele ce imi salasluiau in inima si minte au primit  cu ajutor de la Adriana,cea care cu drag ii spun  margarit,  un loc in care sa se reverse in cascada sau sa fie poate un balsam pentru suflet.

Cand un ceas ticaia imperturbabil si seara cobora ele se adunau la tesut. Si teseau cu rabdare ganduri, povesti.  Unele mai bune, altele mai stangace. Cand un gand se ivea parca nedumerit in sezatoarea lor, il imbracau in straie de speranta si lumina. Asa primenit il asezau in tesatura lor  cu farame de suflet .Nu lasau niciunul fara voce si nici sa devina risipitor. Tesatura lor o scufundau in iubire, mult slb  si zambet.  Apoi, o intindeau in soarele din luminisul lor dinspre  al meu suflet catre sufletele voastre. Asa au tesut pagini din cartea sufletului meu. Si inca o fac. Si cu voia Celui de Sus o vor mai face. Caci pagini mai sunt in acest loc de suflet pt suflet.

O primavara de poveste va doresc si multumesc!

Bratara zilei

E alb in jur.  Un ceas ticaie parca nedumerit. Ziua asta e ca un snur de martisor cu un zambet talisman prins de un nor pufos. Langa zambet e o picatura de iubire atat de pura si bogata incat devine o  cascada. Se alatura o pasare care nu a vazut albul din jur si ciripeste a speranta si primavara. Aripile le are deschise ca o declaratie ca orice vis se poate inalta.  Undeva pe snur e un gand  ca o voce soptita ce sta asezat intr-o carte cu coperti albe.  „Sa nu fii risipitor cu sufletul tau. Ai rabdare si priveste in jur. Nu uita sa traiesti. Sufletul sa iti fie calm ca un luminis de primavara”

E alb in jur. Un ceas ticaie nedumerit.