Salutare, tuturor. Ce mai faceti? Eu stau aici si privesc splendoarea copilariei. Am venit aici cu prietenul meu de joaca. Ne intelegem foarte bine, suntem de nedespartit. Acum a obosit si m-a pus si pe mine sa ma odihnesc un pic. A ales locul acesta ca sa ii vad toti prietenii. S-au adunat toti si glumesc, rad in hohote,(ce frumos e sa auzi bucuria lor inundand parcul) si privesc in niste chestii dreptunghiurale pe care le numesc telefoane. E drept ca atunci cand apar telefoanele in peisaj ma simt cam neglijat, dar ii inteleg.Acolo e o lume intreaga, care sa fie descoperita. Eu pot doar sa ii spun cum e joaca. De aia desi imi e greu nu ii spun ca ma doare cand ma simt uitat. Il las sa dedscopere, sa afle ce se întâmplă în lumea altor copii.
Universul e mare.
Stiti ce imi place la puii de om? Cum se mira,cum intreaba. Curiozitatea lor faureste lumea. Eu asa cred. Si sunt asa de sinceri incat dezarmeaza orice adult. Curati, sinceti, intrebatori isi picteaza lumea in curcubeu si o construiesc din iubire,bucurie si joaca. Ei stiu cumva ca viata merita a fi traita frumos. Si ca prea multa seriozitate dauneaza grav sanatatii sufletului.
Chiar daca viata mai pune cate un nor pe cerul lumii lor pline de curcubee, ei zambesc, ii pun un nume si se joaca de-a prinselea. Stiu ca va disparea, se va ascunde dupa soare.
Am sa va spun ceva. Cred ca cei mici sunt asa, deoarece au un storp de Rai in ei. Z ambetele lor, privirile scufundate in senin asta imi spun. Ma uit la ei cata incredere au in adulti,cat de firesc le e sa creada in iubirea lor. Stiti de ce? Pentru ca ei sunt fauriti din iubire si din daruire. Si firescul lor pentru o perioada se simte si in cei mari. Atunci cand devin parinti,bunici,unchii, matusi, adultii se reaseaza sufleteste in firescul inceputului , cand lumea era cladita din bucurie,joaca, iubire,incredere. Si brusc totul are alt sens, ei traiesc altfel, timpul are alt ritm.
Copii sunt adevaratii profesori ai vietii. Daca adultii ar incerca sa se ridice la inaltimea acestor pusti si pustoaice lumea ar fi altfel, mai luminoasa,mai minunata.
-Buddy hai sa mergem acasa.Avem atatea de povestit.Cat de mare e lumea asta….
Acesta e prietenul meu. Nu m-a uitat cum ati fi crezut vazandu-ma acolo sus singurel. Va veni si vemea in care voi fi lasat acasa iar el va pleca sa cunoasca lumea asta mare si totusi mica si sa o infrumuseteze cu felul lui de a fi. Dar stiu ca nu ma va uita si zilele in care hoinaream amandoi cu puterea gandului in tot universul si il lumina cu jocul lui .
Traiti frumos dragilor. Si nu uitati copilaria nu e o varsta,ci o stare.Cu drag va imbratiseaza ursuletul de plus . Imbratisati si voi copii din sufletele voastre
Semnat ,
Al vostru ursulet de plus.
Peste ani, Buddy a auzit vocea prietenului sau, acum adolescent:”Nu te voi uita. Nu am cum. E ca si cum m-as uita pe mine si tot ce a fost atunci. As tulbura coltul meu din Univers .”
La multi ani,tuturor copiilor mici și mari. Fiți veseli , amintiti-va de simplitatea si firescul copilariei și ursuletul de plus.
Iti multumesc pentru provocare, draga mea Potecuta
fărîme din suflet 