Oameni pentru oameni.

Fiecare dintre noi avem, la un moment dat, nevoie de susţinere pentru a putea merge mai departe în viaţă sau pentru ca planurile noastre să prindă contur, să devină realitate. Mai bine spus, e absolut necesar ca cineva să creadă în ideile noastre, să ne ofere credit şi să ne ajute sau măcar să ne încurajeze. E ca o casă care are nevoie de fundaţie solidă dar și de meșteri buni care să știe ce și cum să construiască. Am fost educată să reușesc oricât de greu mi-ar fi, dar să nu refuz niciodată sprijinul care mă poate ajuta să-mi formez o  bază puternică, pe care să pot clădi ce doresc.

Oameni cu oameni, oameni pentru oameni.

Ați încercat vreodată să ridicați zmee, în văzduh? Vă amintiți ce frumos era, dar cât de rar se întâmpla să-l poți direcționa de unul singur, și cât de ușor devenea totul când o altă mână prietenească se afla, acolo, să-ți înalțe visele cu aripi? Cam aşa e, acum, creditul rapid de la AVBS CREDIT. E acolo ori de câte ori ai nevoie de mâna aceea discretă, care să-ți așeze neliniștile fragile într-o matcă firească.

avbs-credit1

 

 Mi-aș dori să mai pot vedea zmee plutind pe cerul meu, dar pentru asta grijile financiare ar trebui să dispară și mă gândesc că, dacă aş fi specialist în publicitate online sau media, aşa aş promova creditul rapid – ca  pe un prieten care e acolo când ai nevoie, încercând să te ajute, discret, dar sigur, pentru că e prompt, dornic în a te ajuta, repede, cu sume până la 1500 de lei, dar te și aşteaptă timp de 30-45 de zile să îi returnezi banii. E un credit fără dobândă.  Nu îţi cere să vii, de acasă, cu multe acte; doar cu buletinul şi dorinţa în buzunarul sufletului.  Și chiar îmi imaginez că pot face asta.credit-rapid-avbs_credit

Cum ar arăta totul? Cam așa:

 

Toată campania aş gândi-o exact ca pe o poveste a prieteniei, a sprijinului. Aş crea două spoturi publicitare – unul video şi altul audio. Aş face un videoclip poveste, în care o mână se împreunează cu o alta pentru a ajuta pe cel care e atât de aproape să ajungă la ceea ce îşi doreşte, să facă pasul acela ce îl poate face fericit. Mâna aceea e AVBS Credit, în speţă creditul rapid.

 

51

sursa foto 1

Ca o continuare a ideii, va apărea un zmeu ce se ridică în aer prinzând aripi datorită  sprijinului unui prieten de nădejde. Întocmai precum dorinţele noastre, care, deşi pot părea mici, pot aduce multă bucurie.

 Pe acel zmeu – ce va fi o pisică neagră – va sta scris cu litere stacojii mesajul: „Orice mic vis merită împlinit. Creditul bancar rapid e soluţia. Ţi-o spune AVBS Credit- Prieten Dovedit!” şi va pluti într-o călătorie perfectă  către  fiecare om care nu a uitat că a-ţi împlini dorințele ține de forța interioară de a-ți face viaţa mai frumoasă și de a găsi singur calea. Pentru că tot noi ne construim prieteniile.

Aş promova acest mesaj  atât la TVR2 cât şi pe toate canalele de comunicare media care sunt accesate, azi, de majoritatea populaţiei.

La Radio Lynx,  în spotul publicitar, aş spune același lucru, de această dată în cuvinte muzicale, subliniind faptul că AVBS te ajută să nu renunţi la ceea ce îţi doreşti, căutând soluții la îndemână. Aşa, ca de la prieten la prieten:

„De vrei zmee sau tabletă

Sau cadouri mai aparte,

De nu poți să mai faci chetă

Și nu vrei să stai deoparte,

Lângă brad, în sărbătoare,

Tot privind spre cardul gol

Doar AVBS e-n stare

Să te ajute cu un pont.

Și de nu te pot convinge

Că-i rapid și serios,

Sună doar și cred c-ajunge

Să-ți iei prieten cu folos,

Și să ai ca rezolvată

Orișice nevoie urgentă,

Fără adeverințe, coadă,

Ești servit. Uitați de chetă!”

Aş mai alege, în final, un bun ambasador, un blog cu multe poveşti ale oamenilor ce sunt pavăză pentru cei de lângă ei- înşiră-te mărgăritare, pentru  că Povestitoarea ar înşira cuvinte mărgăritare care ar scoate în evidenţă ideea de sprijin şi ar aduce în atenţia cititorilor săi această campanie, cititori care ar putea deveni potenţiali clienţi, acest tip de credit bancar adresându-se tuturor. Când ești în nevoie și nu știi de unde să-ți iei soluțiile, mereu apar oamenii și îndeletnicirile lor care să-ți sugereze, serios și în mod profesionist, că ești pe drumul bun, în siguranță și fără să fii nevoit să faci alte compromisuri.

Uite aşa, cu un credit rapid dorinţele vor deveni realitate.

 

728x90_avbs-credit Iar dacă toate acestea nu v-au convins, studiați ce înseamnă AVBS  pe piața creditelor și cred ca veți deveni chiar voi următorii promotori, mai ales pe facebook, unde ne întâlnim din ce în ce mai des să ne spunem despre noile experiențe, dar și despre nimicuri și fantezii.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2016.

 

 

 

 

 

 

 

 

Poveste de Crăciun cu Farmec

Ginduri pentru o persoana draga

Privea pe geam melancolica si se juca cu o pietricica mica alba. Era pietricica pe care o pastra la loc de cinste.  De cite ori o vedea, ii fugea gindul la el. La varul ei.  La ziua cind si-au luat la revedere de la un loc drag si de la o perioada cind el era copil si ea avea vreo 19 ani.. Si si-au luat cite o pietricica care sa le aduca aminte de ziua aceea si acum simtea ca ii si apropia, mai mult.

Azi ar fi vrut sa ii fie aproape si sa ii spuna tot ceea ce sufletului ei ii soptea. Dar erau mii de kilometrii intre ei. Pe care ii mai topeau prin conversatii lungi. Asa cum nu prea au avut cind erau aproape.

Acum zimbea amintindu-si aventura pregatirii pentru liceu. Cite risete ii smulgea prin felul lui de a fi si  de cite ori il lasa sa creada ca a pacalit-o,  cum se enerva pina ii vedea mutrita jucausa.

Timpul a trecut si a devenit un tinar plin de empatie. El cel care i-a doborit barierele ei mentale . Alaturi de sotia lui. A facut-o sa inteleaga ca a folosi un scaun rulant e normal. De fapt a facut-o sa isi accepte limitarile fizice .

Dupa, viata a decis sa deschida o usa noua pentru el si sotia lui. Si au intervenit mii de km intre ei. Ziua aceea a fost o zi grea ,pentru Champ, cum ii spunea el. Ar fi vrut sa il faca sa ramina. Dar stia ca era egoista si oricum in anul acela, devenise mult prea sensibila. Era anul in care viata ii daduse emotii puternice legate de doi oameni dragi.

Isi inghitise toate sentimentele si desi stia ca o citea ca pe o carte deschisa  spera sa fi reusit. Si uite asa tot el o convise sa isi puna internet sa poata tine legatura.

Zimbi cind isi aduse aminte de toata aventura cu interntul iar acum Champ ii spune multumesc . Pentru ca asa a fost si e mai aproape de el. Si a cunoscut oameni frumosi ce acum sunt parte din zilele ei.

Acum ,peste ani,sunt mai apropiati ca niciodata. Sau asa simte ea.Se redescopera mult mai profunzi si mai ales  mai maturi.Si au conversatii lungi pe toate temele posibile.

E un om mare acum. Asezat la casa lui si fericit. E o persoana modesta, desi ar avea motive de mindrie si un om frumos la suflet.Sigur va fi un tata perfect, pentru ca are multa iubire de daruit si are darul de a fauri momente speciale.

Champ , auzea si acum vorbele lui de acum multi ani dintr-o seara de vara :”Tu esti o luptatoare si o sa fii bine. Esti the Champ Trebuie sa crezi asta. Eu stiu asta”

Dupa calatoria pe drumul amintirilor, Champ se indrepta catre telefon si forma numarul varutului cum ii zicea ea. Sa ii ureze tot ce sufletului ei ii soptea. ” La multi ani!Sa fii fericit,sanatos si la fel de frumos la suflet. Sa iti fie viata o melodie frumoasa. Sa te bucuri de fiecare moment pe care il traiesti. Sa iti aduci aminte cum e sa te joci,  Si multumesc. ”

 

 

 

Merci, madame, merci Answear

Timpul a trecut pe nesimţite în acea zi. Se apropia ora întâlnirii cu Andrei. Ne  reîntâlnisem întâmplător, după ani de zile. Venise să îşi rezolve ceva la banca unde lucram.

Când a intrat pe uşă şi s-a îndreptat spre biroul meu,  am avut  impresia că sunt din nou o liceană îndrăgostită.

Am spus aproape imperceptibil:

–  Bună ziua! Cu ce vă pot ajuta?

M-a privit, apoi am văzut pe chipul lui uimirea.

–  Nu pot să cred! Lorelay, tu eşti? Câţi ani au trecut?

–  Eee, cine îi mai numără?

–  Ai dreptate!  Timpul nu a  lăsat nici o urmă pe chipul tău. Arăţi foarte bine, mai ales că, ţi-ai schimbat stilul vestimentar.

–  Nu pot să cred că îţi aduci aminte! De fapt, la ce stil aveam, sigur nu mă puteai uita! i-am spus râzând.

–  Eee, hai că nu era chiar aşa rău! Doar un mic amalgam de culori, de materiale. Dar, uită-te la tine acum! Eşti total diferită.

Purtam o ţinută  all black business casual, „Silvian Heach”, la care am adăugat o pereche de pantofi  „Simple” cumpărate  de pe „answear.ro”.

business-casual-dla-kobiet

–  Ce zici, ieşim la o cafea, după masă să mai povestim? Poate aflu secretul tău!  Sigur, există un vinovat pentru schimbarea asta!

–  Bine, dar vinovatul rămâne aşa cum ai zis: TOP SECRET!

–  Ne vedem la 5!

Am venit acasă într-un suflet. M-am îndreptat spre dressing, l-am deschis şi am rămas pentru câteva minute pe gânduri. Aveam chef să mă joc de-a „modista”, deşi nu îmi era deloc simplu.

De ceva vreme, devenisem fan Answear, aşa că aveam în garderobă haine de tot felul, de la bluze, jeanşi, cardigane, până la fuste, rochii, salopete, pălării şi mănuşi.  Pentru mine, Answear- semăna cu un mall enorm al fashion-ului.   Odată ce intram pe pagina lor, îmi era aproape imposibil să nu mai cumpăr ceva, dintr-un cumul de motive, preţuri bune, o mulţime de branduri (Levi’s, Diesel, Silvian Heach, Medicine, Gino Rossi, etc) şi calitatea ieproşabilă.

Gândul mi-a zburat la perioada, când, mică fiind, mă așezam lângă mama și o priveam cum se „ferchezuia” înainte de a pleca undeva. Era un mic spectacol de modă. De-abia așteptam să am cale liberă spre dulapul magic, cel care credeam eu că are o ușă secretă ce ducea spre o casă de modă, şi începeam a mă juca cu pantofii cu toc înalt  și rochiile mamei.

Îmi era greu să mă decid, mai ales că nu voiam nici să epatez din dorinţa de a place.  După ce am probat diferite combinaţii de fuste cu bluze, m-am decis să port ceea ce mă reprezintă şi anume, ceva casual dar cu o notă de eleganţă. Piesele de rezistenţă din garderoba mea sunt jeanşi Levi’ s în diferite nuanţe pe care îi combin cu cămăşi, bluze sau cardigane Medicine. şi, în funcţie de locul unde merg, port fie pantofi sport, fie pantofi cu toc Gino Rossi.

Aşa că m-am hotărât asupra unei ţinute lejere.

flares-dla-kobiet

M-am aşezat în faţa oglinzii pentru ultimele retuşuri şi de acolo mi-a zâmbit ștrengăreşte chipul unei femei elegante ce  părea a spune: „Ăsta da progres, fată dragă!” Mi-au trecut prin faţa ochilor anii  liceului.

A fost perioada rebelă, în care voiam să ies în evidență și atunci căutam haine care să fie ca o declarație de independență. Sinceră să fiu, nu prea eram mare expertă în combinații fericite, din contră, cred că dacă existau pe atunci emisiuni de modă, primeam cu siguranță titlul de Regina Dezastrelor sau Domnișoara Indigo.

Asta, până într-o zi, când am văzut, în curtea liceului, o doamnă care  mi se părea că era venită direct de pe podiumul de modă de la Paris.

Era  o zi de martie, ploua infernal, exact ca în versurile Nichitei Stănescu, iar ea purta o pelerină de ploaie, galbenă ca soarele și o pereche de cizme de cauciuc.

Am intrat în clasă cu gândul la acea ținută. Ușa s-a deschis și a intrat doamna cu pelerina. Era profesoara noastră de franceză. Pelerina de ploaie dispăruse, la fel și cizmele de cauciuc, care, sinceră să fiu, nu aveau nimic de a face cu cele pe care le știam eu. Erau elegante, șic.

Profa purta o bluză pe gât, roșie cambrată, împreună cu o fustă neagră, dreaptă, ce se așezau perfect pe corpul ei. Cizmele de cauciuc, de un verde profund, au fost înlocuite de o pereche de pantofi negri cu toc cui.  Toată ținuta aducea cu ea farmecul plimbărilor pe malul Senei, în sunet de flașnetă.

De atunci, orele de franceză au devenit favoritele mele.  În fiecare zi, doamna  mă surprindea cu  rochii simple, accesorizate cu o curea  ce avea o cataramă mare sau cu o pereche de pantaloni la care alătura un taior cambrat pe reverul căruia punea o floare, ca unic accesoriu, ce mă ducea cu gândul la Edith Piaf.

Mi  se părea că orice purta ea era perfect şi spunea o poveste. Am început să aştept cu nerăbdare ora de franceză. Mă jucam de-a ghicitul. Ce va purta  oare  în ziua următoare?

De fiecare dată mă uimea. Am observat că atuurile ei erau eleganţa, şicul. Reuşea să scoată din banal orice ţinută printr-un accesoriu elegant sau un taior cambrat colorat.

Asta cred că a fost prima lecţie. Să nu mă tem de culori, dar să le folosesc cu măsură, într-un echilibru aproape de perfecţiune.

Atunci a început transformarea stilului meu. Învăţam, în fiecare zi, câte ceva.

În seara balului bobocilor a făcut furori cu o rochie neagră simplă accesorizată doar cu o pereche de mănuşi lungi, negre din mătase. Aveam impresia că e Audrey Hepburn. Atunci mi-am dat seama că simplitatea nu înseamnă banal.

Prima rochie pe care am cumpărat-o a fost una simplă, neagră. middle2_img_542418

La un moment dat, văzând că sunt atât de interesată de ţinutele ei, mi-a propus să povestim despre stil, după ore.

Draga mea,  hainele sunt de fapt artificii semiotice, cu alte cuvinte mecanisme de comunicare, după cum spunea Umberto Eco.  Prin ele îţi  comunici starea interioară. Stilul vestimentar aparţine fiecăruia, dar totul trebuie făcut cu bun simţ şi bun gust.”

Îmi spunea că degeaba ai haine fine, dacă nu ai şi fineţe interioară. „A avea stil înseamnă mai mult decât a te îmbrăca corect. Trebuie să ai şi o postură corectă, dar mai ales să ai o atitudine plăcută, cu gesturi feminine„, mi-a spus ea.

O femeie trebuie să îşi păstreze feminitatea  chiar şi atunci când e îmbrăcată în ceva comod, simplu. O pereche de pantaloni, nu trebuie să îţi anuleze feminitatea. Întotdeauna poartă o bluză sau o cămaşă dintr-un material mai elegant şi toată ţinuta va avea un aer şic. Şi nu uita pantofii cu toc. Sunt cei mai versatili.”

Am întrebat-o la ce casă de modă e abonată. M-a privit pe sub ochelarii cu ramă aurie cu un zâmbet enigmatic şi a tăcut.

În timp ce mă aranjam  în oglindă şi mă lăsam purtată de amintiri, mi-am dat seama  că noi aveam, atunci, propriul nostru Answear, profa de franceză,  şi că dacă ei ar fi existat atunci, profa noastră era imaginea perfectă pentru orice ţinută de acolo, fie că era sport, casual, office sau elegantă.

Acum, femeie matură, redescopăr în stilul meu influența doamnei de franceză, Nu mai am stilul sport haotic, ci unul casual elegant.

Îmi e foarte ușor să fiu așa cum zicea profesoara mea, cu bun simț și bun gust, atunci când îi am alături pe cei de la Answear, care sunt pentru mine ca un ținut farmecat, în  care mă simt ca o prințesă ce nu se poate hotărî ce rochie să ia sau  ca o femeie ce nu și-a pierdut bucuria tinereții și  alege o ținută colorată cu care să însenineze și cea mai ploioasă zi.

De ce ?

Pentru că la Answear calitatea primează. 

answear-patrat

Mi-am prins  floarea în păr, m-am uitat încă odată în oglindă, am zâmbit şi am şoptit:  „Merci, madame, merci, Answear!”

Acest articol a fost scris pentru Superblog2016.

Semne

Dimineaţa îi bătu uşor în geam. Îşi ridică ochii în care mai purta liniştea nopţii şi zâmbi. Astăzi ştia că va fi o zi aparte.  Era ziua în care plecau în vacanţă. Simţea că ceva  avea să se întâmple.

Entuziasmată verifica bagajele şi din câţiva paşi era deja la maşină.  Porniră la drum şi sufletul ei era atât de fericit încât simţi că pluteşte. La un moment dat, au decis să facă un popas, au oprit maşina şi s-au refugiat într-un parc. Căldura soarelui era îmbietoare la mişcare, aşa că se decise să plece într-o mică plimbare.

 În faţa ei, neaşteptat, descoperi o mânăstire în care liniştea părea la ea acasă.   Florile erau în plin festival. O oază de verde, un rai neumblat dar prin care tocmai păşea curioasă.

Se auzi, în toată liniştea aceea, un glas şoptit. Se întoarse încet şi văzu un bătrânel cu păr nins de vreme şi vremuri, parcă desprins din basme, care povestea cu un tânăr în ai cărui ochi  se aşezase cerul.

Pornise într-acolo, atrasă ca  un magnet  de blândeţea din vocea călugărului de poveste. Păşi încet să nu tulbure conversaţia  şi auzi :

”Să cauţi o stea  şi să o laşi să strălucească pe al sufletului cer! Să îţi lumineze drumul către acei zori îndepărtaţi şi ale tale care  pline de visuri să le duci cu tine! Orişicat de greu ar fi şi oricât ai osteni  vei avea mereu lângă tine pe cineva ce îti va spune blând: ”Nu te las!’‘ ; şi care  te va ajuta să îţi aperi visele de întâmplări ce smulg din tine, cu zâmbete haine, bucăţi de suflet si crâmpeie de trăiri! Îţi va întinde ale sale  mâini şi, când lumea îţi va părea a suferi căderi repetate, te va ridica şi te va ajuta sa îţi priveşti Steaua din suflet, iar totul va apărea mai alb, aşa ca un perete proaspăt dat cu var!  Drumul pe care mergi ţi-l va placa cu iubire şi speranţă! Iar de vei auzi voci care vor vrea sa îţi decline dreptul de a fi tu însuţi, nu uita că fiecare om poartă cu sine o poveste şi că acea poveste este unică!”

 Fata a rămas ca vrăjită. Simţea că acele cuvinte erau şi pentru ea. De multe ori încerca să fie aşa cum ar trebui, dar, în ultimul timp, avea sentimentul că se pierduse pe sine, undeva. Că nu e tocmai bine. Acum primise răspunsul. De nicăieri şi totuşi din gând curat. Zâmbi fericită şi şopti încet, ca pentru cineva ştiut, dar din umbră: ”Multumesc!”

Trase aer în piept şi se reîntoarse la maşină. Acum ştia că va fi ea totdeauna, că nu îşi va mai refuza unicitatea, orice ar fi. Uneori, un răgaz, o clipă, un popas …poate fi de fapt miraculos. Poţi primi răspunsul la întrebări ce te pot frământa zilnic, deşi, dacă ai căuta mai adânc, ai găsi puterea de a crede în tine şi povestea ta, fără ajutor din afară. Eu sunt, totuşi, un om ce are nevoie de întrebări, de cărţi, de răspunsuri, semne, dar mai ales de oameni. Voi?

Intinerariul din suflet pentru suflete speciale

O călătorie e mai mult decât atât, e posibilitatea de a cunoaşte oameni noi, de a lega prietenii şi a descoperi lucruri neştiute până atunci.

Se apropie Crăciunul şi mă gândesc că, ne-ar prinde bine, dragi prieteni, o vacanţă specială, aici pe meleagurile natale, unde cuvintele poartă în ele secole de înţelepciune şi sufletele noastre se regăsesc mai uşor cu Creatorul.  Toată această perioadă înseamnă acasă, mirosul înmiresmat al cozonacului cald, poveşti de altădată, tradiţii şi oameni frumoşi, curaţi la suflet.

Acum, poate mai mult decât oricând, avem nevoie de o evadare din tumultul orașului, de  o pauză din alergarea spre orice și să ne îndreptăm pașii spre locuri în care autenticitatea, sinceritatea și simplitatea sunt o normalitate.

Deoarece ştiu că sunteţi oameni care au o legătură puternică cu Dumnezeu, vă voi invita într-o vacanță specială, în Bucovina lui Stefan cel Mare şi a lui salbă de mânăstiri ca Voroneţ, Suceviţa, Putna, Dragormina  precum şi  în Maramureşul oamenilor dârzi.

Iată la ce m-a gândit inspirată fiind de  cei de la CND Turism Vacanţe speciale, pe care îi ştiu de multă vreme şi care au  oferte turistice şi destinaţii de vacanţă  pe gustul tuturor.

Am răsfoit oferta lor şi am găsit locul perfect pentru a ne caza atât la Suceviţa, Voroneţ, cât şi în Maramureş. Sunt tarife accesibile la  pensiuni care se ridică la standardele celor mai pretenţioşi clienţi, cu facilităţi multiple, de la excursii, până la diferite activităţi de petrecere a timpului liber în interior.

logo-vacante-nou

Ajunși acolo, vom simți că minutele, orele, zilele au alt ritm,  mai molcom, ca și graiul moldovenesc. E mai îngăduitor și ne îndeamnă să privim mai atent înspre noi. Pașii, alteori grăbiţi, ni se vor îndrepta lent spre locuri sfinte cu atingeri de îngeri, mânăstirile Sucevița și Voroneț

Sucevița e locul atins de sfințenie și blândețe, așezat pe valea pârâului Suceviţa, la 18 km de oraşul Rădăuţi, care sursură parcă poveşti din veacuri trecute.

15226426_10211758433819277_279374323_n

Ctitorie a întregii familii de boieri, Movilă, Biserica, cu hramul „Învierea Domnului”, are o pictură realizată în frescă, care pare un mănunchi de poveşti din viaţa unor sfinţi (Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mucenic Gheorghe)  narate prin acele fresce.

Măicuțele ne vor primi  cu lumină pe chip și un „Doamne ajută”ca  fâlfâitul unei aripi de înger. Mânăstirea ne va întâmpina cu picturile sale pline de învățăminte, făcute cu înțelepciunea acelor timpuri. Scara virtuților ne va atrage atenția prin amploarea ei şi  prin lupta dintre bine și rău, arătându-ne încercarea omului de a se redobândi pe sine, cel perfect creat de Dumnezeu, om care s-a pierdut prin căderea în ispită şi că suntem datori față de noi și Creator să ne regăsim perfecțiunea sufletească.

De pe pereţii celor trei abside ne vor privi cu cuminţenia lor sfântă serafimii, îngerii, profeţii, apostolii, episcopii, martirii, pustnicii şi călugării, în „Rugăciunea tuturor sfinţilor.”

Vom pleca de acolo cu aceste gânduri adânc întipărite în minte și suflet și ne vom îndrepta spre Voroneț, acolo unde de câte ori am fost, am avut impresia că Dumnezeu și-a scuturat penelul în vopselele pictorilor ce deschideau ferestre spre cer prin fiecare icoană pictată și așa a apărut albastrul acela de neimitat şi veşnic admirat.

15174630_10211758423499019_477121989_n

La  Mânăstirea Voroneț, situată în localitatea cu acelaşi nume, ne vor întâmpina Apostolii ce şed cuminţi pe laviţele moldoveneşti şi Arhanghelii ce vestesc Învierea din bucium, Maica Sfântă în rugăciune şi tot Noul testament povestit în picturi.  E locul potrivit, cred eu, datorită frescei  Judecăţii de apoi, pentru meditaţie la ceea ce facem, cine suntem şi ce putem îndrepta, pentru ca sufletele noastre să fie curate.

Bucovineanul e om vesel, care știe să se bucure de viață, așa că, sigur ne vom prinde în hora moldovenească strămoşească, o horă jucăuşă, sprintenă ca sufletele celor de acolo. Iar când jocul va lua sfârşit vom coace colacii rotunzi numiţi „Creciun” împletiţi sub forma infinitului ce vor sta pe masa de Ajun, alături de cele douăsprezece feluri de mâncare de post, auzul fiindu-ne desfătat de colindele cântate în dulcele grai moldovenesc, de cetele de copii şi feciori îmbrăcaţi cu sumane şi având la căciuli muşcate.

Purtând în minte şi în suflet tradiţiile, frumuseţea locurilor dar şi  poveştile ce au un aer de copilărie plină de năzbâtii, ca a lui Creangă   precum și un dram de înțelepciune transmisă de undeva din veacuri de istorie,  vom porni la drum către Maramureş, alt loc în care se pare că timpul se mai reîntoarce către trecut.

Oamenii, primitorii, îşi poartă cu mândrie costumele populare, mai ales la ceas de sărbătoare. Ne vor întâmpina  cu bucurie şi cu acelaşi dulce şi sfânt „Doamne ajută” şi ne  vor deschide porţile de lemn, cu crucea, soarele, funia împletită în două (binele şi răul), sămânţa vieţii şi chipul uman, încrustate, ca o poveste.

Ne vor servi cu bucate alese, tradiţionale, aşezate în vase de ceramică roşie nesmălţuită (aici e singurul loc din Europa unde  se mai produce)pictată în culori vii ca sufletele românilor. Vom încerca şi noi să lucrăm câte un vas şi vom frământa lutul cu picioarele, apoi îl vom pisa cu  ciocane de lemn, vom prepara pigmenţii din pietre abrazive şlefuindu-le apoi cu pietre de râu.

Mânăstirea Bârsana, construită din lemn, situată pe valea Izei, va fi următoarea oprire a caravanei noastre.  Acest sfânt locaş e ca o poartă între trecut şi viitor, e simbolul puterii credinţei, căci niciodată cei din Bârsana nu au renunţat la crezul de a avea o nouă mânăstire pe locul celei vechi strămutate de acolo. La Bârsana, ne vom aduce aminte că o credinţă puternică poate muta şi munţii.

manastirea-barsana-1

Acolo pare că turla străpunge cerul şi Dumnezeu participă la Sfânta liturghie şi te întâmpină cu „Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta cerului”. 

Aceasta este Caravana Vacanţe Speciale, în care vă invit dragi cititori, să ne desfătăm sufletele şi să ne reconectăm cu România Autentică.

La vară, o să vă propun o altă caravană, mai exotică, căci cei de la CND Turism au şi locaţii exotice în portofoliu.

vacantespeciale6-300x200

Sursa fotografie Mânăstirea Bârsana: http://www.crestinortodox.ro

Acest articol e scris pentru Superblog 2016.

Pacheţelele de primăvară şi secretele lor

Rar am auzit vreun om care, dacă a mâncat o dată mâncare chinezească, să nu fi rămas îndrăgostit pe vecie. Brusc, dispar multe, dispare frica de calorii, de prăjit, de combinaţii; toţi se aşteaptă să primească un nou experiment culinar. Și eu cred că se porneşte din start cu un mare plus.

Din 10 oameni, 8 comandă des preparate asiatice; 6 ştiu exact ce vor, 4 cunosc mult prea mult despre sosuri – soia, peşte, stridie, condimente, care cu cinci miresme, care trei; 2 deja sunt abonaţi la canale de youtube unde se chinuie să învețe ceva rețete, iar unul, cu siguranță, e cel care ştie unde găsim cea mai bună mâncare chinezească, cea mai bine executată, cea mai rapidă livrare, și, eventual, cea mai nouă promoție. Bonus, vine și cu vreo trei bancuri și cinci legende despre ingrediente, spre deliciul celor care habar nu au dacă nu cumva „urechi de lemn” e doar vreo găselniță să ți se atragă atenția asupra preparatului, căci, să fim serioși, cine ar ști că „urechea asta de lemn” are de a face cu partea comestibilă și atât de savuroasă a unei ciuperci chinezești, cum aveam să aflu și eu.

Dar, cum fac parte dintre norocoși, am și eu acel „unu” îndrăgostit de „chinezi și mâncarea lor”, în așa hal, încât atunci când a fost plecată în Italia, pentru vreo lună, la întoarcere acasă, la capitolul gastronomic tot de mâncarea chinezească mi-a vorbit ca fiind cea mai bună, și nu de cea italienească, cum era de așteptat. Ana mea e super informată, numai că, de 10 ani, de când e în Bucureşti, a devenit expertă căci e client fidel celor de la Wu Xing şi asta s-a văzut şi acum o săptămână, când noi ne-am decis să îi facem o vizită.

Anunţată fiind din timp, Ana  ne aştepta cu bucurie şi cu un zâmbet ştrengăresc pe buze. Era clar că ne pregătise o surpriză culinară.   Cunoscându-o, eram sigură că avea legătură cu mâncarea chinezească şi mă cam temeam să o întreb, de frică să nu sperie grupul și așa obosit de pe drum, căci distanța Sibiu-București, nu e de ici-colea. Dar am făcut-o. Când a început să ne spună, cu entuziasm, despre toate felurile de mâncare comandate, de la furnici în copac, până la urechi de lemn, (vă puteţi imagina feţele noastre), am înţeles acel zâmbet dar și de ce e fan, căci nu contenea să ne explice tot felul de amănunte. Deja în capul meu erau tot felul de scenarii, dar mi-am zis că nu o fi chiar aşa de „altfel” pe cât păreau la prima auzire, cu toate că nu prea îmi puteam opri imaginaţia să se cam joace.

–  Ana, și totuși ce mâncăm, sper că ai comandat și orez cu ou, preferatul meu? Întrebă cineva, mai curajos,  din grup.

Ei, și dacă n-aș ști eu, cu siguranță WU XING ȘTIE! Răspunse ea încercând să ne capteze atenția. Și vă mai spun că dacă folosiți parola aveți discount de 10% la preparatele lor, dar bineînțeles dacă nu fac parte din alte promoție dar și că e valabilă până în 31 decembrie, așa că rețineți expresia, da?

12-site_slider_1120x470_wu-xing_legume

Ascultând poveştile din jurul meu am simţit o uşoară moleşeală, am închis ochii şi am simțit cum de pe canapeaua Anei am ajuns într-un loc  care  mă ducea cu gândul la China, doar privind la ce era în jur – legume, fructe, condimente, arome, bețigașe, cutii, orez.

M-am uitat, nedumerită, încercând să îmi dau seama unde sunt, dar am văzut un domn ce părea că ascultă ceva. M-am îndreptat spre el,  dornică să aflu mai multe, dar când să spun ceva mi-a făcut semn să nu vorbesc şi mi-a arătat ceva ce semăna a un afiș. Era scris mare:„ Aici nu se vorbeşte, doar se ascultă!”

„Ei na, dacă-i musai cu plăcere!” Am gândit eu, pe când el doar îmi făcea semn să închid ochii și să nu cumva să scot o vorbă, si cu teamă am făcut-o și pe asta.

Liniştea din jur s-a estompat, ușor, iar eu am auzit un freamăt ce părea că vine de undeva de departe, dar suna  în mintea mea ca o discuție importantă pe care nu trebuia să o ratez:

–  De ce, noi, pacheţelele de primăvară, suntem  asociate cu  reînnoirea? Ce ne face aşa de speciale? „

WuXing-Pachetele-de-primavara-300x300.jpg

– Dragile mele, surate, a spus un pacheţel mai arătos, primăvara totul renaşte, e ca o revenire la viaţă a naturii. Oamenii celebrează noul, lasă în urmă vechiul. Noi, reprezentăm noul, prin prospeţimea ce o emanăm. Omul vrea să adulmece spre viitor, spre o lume armonioasă, spre gustul savuros, iar noi putem să sugerăm asta, perfect! 

–  Cum aşa?

– Oamenii spun că fiecare legumă are o semnificaţie şi că poartă în ea înţelesuri ştiute din vremuri arhaice. Se crede că atunci când sunt combinate mai multe legume la un loc sunt ca o familie armonioasă care se completează reciproc, rămânând fiecare cu personalitatea lui, dar parte a unui întreg. Aşa cum suntem noi, indiferent dacă vorbim despre morcov, ceapă sau varză, împreună suntem un tot armonios, dar nu ne pierdem din personalitate. Ceapa, cea de obicei iute, se îndulceşte puţin pentru a desfăta simţurile, ea reprezentând inteligenţa. Morcovul rămâne dulce ca norocul – al cărui simbol este – iar varza îşi păstrează aroma ei aparte, aducând sănătate. Toate sunt atinse de iuţeala piperului şi de gustul inconfundabil al sosului de soia, (plantă sacră în antichitate în China), iar pe oameni îi poartă cu gândul la vioiciunea primăverii.  Toate, mai apoi, împreună cu carnea, suntem rulate în foi de fidea de soia şi rumenite până ajungem la culoarea soarelui, aurie. Suntem crocante la exterior şi fragede în interior, ca o zi de primăvară care lasă în urmă iarna și strălucește în soare. Iar dacă cel care ne adună ȘTIE tainele acestor împreunări vom fi mereu speciale, și ne vor dori iar și iar, ca într-o înnoire. E clar? Oamenii ne vor privi ca pe un simbol al sănătăţii şi fericirii. Cine ne gustă va fi mereu uimit de prospeţimea noastră şi va simţi grija cu care suntem preparate. Vom fi așezate în cutii vrăjite și vom fi dăruite! Eu sunt mândru, însă, să fiu un rulou de la WU XING căci ei chiar au descifrat toate aceste lucruri și le-au adus de aici, din China, până în locuri simple, în familii puternice, la fel ca ingredientele noastre. Acum ar fi cazul să rupem vraja și să demonstrăm toate acestea!” 

Când am deschis ochii, freamătul s-a stins şi vocea Anei m-a readus în lumea noastră.

–  Hai, somnoroaso, că a venit mâncarea!

Eu vreau pacheţele de primăvară, i-am spus încă buimăcită de vis și căutând cu ochii și simțurile cutia „vorbitoare”.

Când am gustat, am auzit niște şoapte care îmi picurau în suflet un mesaj: „Sănătate, fericire şi armonie familială. E tot ce contează. Priveşte, simte cu atenţie şi ascultă ce îţi spune mâncarea!” 

Acum, o înţelegeam pe Ana. Data viitoare voi încerca salata cu urechi de lemn, poate chiar acolo la Mega Mall-ul din Pantelimon, unde au restaurantul, deși cu ce sistem de livrare au pentru fiecare colț de București, sigur, voi afla  o altă poveste fascinantă, tot de pe canapea.

wuxing-salata-cu-urechi-de-lemn-300x300

O masă cu cei dragi, nu înseamnă doar mâncare pur şi simplu. Indiferent că e supă, aperitiv sau sos, mâncarea spune poveşti, legende, (iar cea gătită de bucătarul Tushin, de la Wu Xing, asta face), poartă în ea fărâme de suflet şi ne poate alina, mângâia sau reuni, oricât de departe am fi, iar dacă aromele sunt atât de exotice și deosebite să nu uităm că le merităm, căci viața e un spectacol iar surprizele plăcute sunt posibile doar dacă rostești parola potrivită. Să nu ziceți că nu v-am spus: Wu Xing știe!

logo-wu-xing-2-300x300

Articol scris pentru Superblog 2016.