Sanatate, caldura,cost redus

Acum o saptamana… Dimineata… Radioul merge undeva in camera cat sa imi asigure un fundal pentru lectura. Asa imi place sa citesc. Deodata, melodia ce se aude  in surdina este intrerupta de vocea crainicului ce anunta temperaturile. – 20 de grade. La inceput nu reactionez, prinsa fiind si de actiunea cartii  ceare e plasata in timpul unei ierni siberiene. Dupa cateva minute, temperatura este repetata cu atentionarile de rigoare.

E clar, ne-am mutat in Siberia si eu nu stiam. Prima data am crezut ca eram sub influenta iernii siberiene din cartea pe care o citeam. Acum, stiu clar ca nu e asa. Ma cuibaresc  mai adanc in fotoliul de langa calorifer,  exact cum se cuibareste o pisica in bratele stapanului. Incerc sa ma reintorc la cartea mea siberiana, dar nu ma pot reconecta cu actiune.Am Siberia la geam Parca toate zgomotele de afara, devin mai prezente. E ca si cum, anuntarea temperaturii, a spart cortina si realitatea se reinstaleaza. Aud  huruitul centralei,zapada trosnind  sub rotile masinilor ca un lemn in soba. Pana si tacanitul contorului il aud. Cu ochii mintii si vad cum se succed metrii cub pe el, pe factura si cum in ciuda gerului, finantele nu ingheata, ci se topesc.

In toata „simfonia” asta a iernii, aud vocea prietenei mele care tocmai intra pe usa cu un capucino in mana.

-Hai sa iti spun ce am mai facut de cand nu ne-am mai vazut. Mi-am luat panouri radiante cu infrarosu.  Am aerul cald in casa de la obiectele din jur, pe care le incalzeste. Stii ce bine e sa te cuibaresti intr-un fotoliu cald in orice colt al casei? Plus ca e si foarte sanatos si nu mai e umezeala in baie.

-Cum functioneaza, minunea asta?

-Principiul de functionare e acelasi cu al Soarelui incalzind Pamantul. Tocmai de aceea nu se pierde caldura si este recomandat de studii  care arata ca tratamentul cu radiatii infrarosu de unda lunga este benefic pentru afectiuni diferite de la artrita reumatatoida pana la tensiuni musculare si asigura energia vitala pentru organism.  Asadar, ai caldura uniforma in toata casa, vitalitate, sanatate.Toti ai casei sunt multumiti. Mama nu se mai plange de artrita, al meu sot e mai energic ca oricand iar copilul scapa de tensiunile musculare acumulate la sala.

Auzind toate acestea, ma gandesc serios sa ii fac dosarul de pensionare centralei si sa achizitionez panouri  radiante cu infrarosu.Dar ma ingrozeste montarea .

Vazand expresia de pe fata mea, prietena mea imi spune  ca am nevoie de doua maini dibace, o bormasina, cateva suruburi si gata treaba.Efort minim, cost redus, comfort maxim.  Zambind imi spune ca se pot personaliza si atunci cand afara sunt -20 de grade eu pot privi o imagine cu o plaja insorita.

-Asta inseamna chibzuinta. A te gandi la sanatate si buzunar, imi spune inteleapta ca intotdeauna.

 

 

 

 

 

Vechi şi nou

Îl privesc cum se îndepartează, cum se îndreptă spre un colţisor care are numele lui scris pe el. Un colţisor pe care şi l-a construit cu grijă timp de 365 de zile în sufletul meu, de fapt 366 de zile. Mă priveşte si îmi spune că a fost norocos. Ma uit la el şi îi spun ca eu am fost norocoasă, căci mi-am putut făuri amintiri in acea zi in plus.

În timp ce secundele se scurg uşor, îmi trimite un gând si o întrebare: „A fost frumos, nu-i aşa? Ai amintiri frumoase despre timpul meu .”

„Da ,îi multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Au fost clipe minunate, în aceste 366 de respirări ale Pământului. Zile care vor sălăşlui vesnic in memoria mea şi în bătăile inimii mele. Datorită celor dragi, am făurit amintiri in locuri în care doar speram sa pot ajunge. Stii ce am invăţat in pulsaţiile zilelor tale? Să înlocuiesc a spera cu a crede, să fiu convinsă că lucrurile frumoase se întamplă. Am avut momente în care sufletul imi era ingenuncheat în rugăciune  soptită de mulţumire sau de Doamne ajută , atunci când persoane care îmi sunt parte din suflet au trecut prin încercări.

În suflarea toamnei şi valsul fulgilor de nea mi-ai arătat că pot mai mult decât ştiam, decât credeam. Dumnezeu mi-a reconfirmat că oamenii pe care mi  i-a pus în suflet vor rămâne acolo mereu şi că atunci când voi spune că nu mai pot, ei vor găsi acele cuvinte care să mă facă să merg mai departe. Pentru tot, prietenie, susţinere, încurajare, pentru fiecare vizită în acest loc al sufletului meu, le mulţumesc. Sunt o fiinţă bogată şi binecuvântată.. Îmi voi aminti cu drag de tine”.

Mă atinge cu căldura unei raze de soare, ce se asezase cuminte pe faţa mea. Nu vrea  să fie prea aspru, ci la fel de cald ca în toate cele 366 de treceri ale sale. Apoi priveste spre cel ce se apropie cu paşi uşori către mine aducând cu sine 365 de file noi şi îi spune melancolic: „Să fii bun!”

Eu privesc înspre cel nou şi îi spun „Să fii bun cu toţi! Să le dăruieşti întâmplări frumoase. Privesc spre cer şi îmi îngenunchez sufletul în rugăciune: „Doamne , să fie toată lumea bine.  Să fie toţi cei dragi sănătoşi, şi rugile să ne fie ascultate.  Să zâmbim mai mult, să lăcrimăm doar de fericire şi ca mulţumire pentru că ne Esti aproape. ”

Asta vă urez dragii mei, din suflet.

Darul

 

15284963_10211845999528365_3373611274703882498_n

Totul era cufundat intr-o liniste profunda. Parca toata lumea se reetrasese intr-o firida departe de lumea dezlantuita. Doar pasii lui se auzeau atingand hotarat pamantul inghetat.

Daca cineva il vedea, sigur se gandea ca se grabeste sa ajunga undeva. Dar, de fapt, el nu mergea spre ceva anume. Simtea doar nevoia de a se indeparta de o noua durere ce cauta sa salasuiasca  in sufletul lui.

In urma lui pasii dispareau acoperiti de fulgii de nea ce dansau usor catre Pamant. Era ca si cum secunde si urme din viata dispareau in neant, neexistand vreodata.

Vazu o banca si se aseza pe ea lasand frigul sa muste din el.Simtea cum si in suflet ii zburau ace de gheata.  Voia sa fie singur. De aia venise in acest loc. Pentru ca linistea de aici nu il obliga la nimic. Decat la propria tacere. Ceea ce ii placea. I se parea ca toata agitatia din acele zile era o exagerare.

Deodata simti pe mana  o atingere usoara. Intoarse capul mirat.  Un copil il privea cu ochi mari si limpezi. Tinea in mana o cana  aburinda, pe care i-o intinse zambind candid.

– Poate iti e frig. Bea-o sa te incalzesti , sa nu te imbolnavesti. Mama spune ca trebuie sa avem grija si de trup si de suflet.

Ar fi vrut sa ii spuna sa plece , sa il lase in pace, dar ceva din privirea acelui copil il fascina .

Ii multumi si ii spuse sa nu stea in frig sa nu o supere pe mama.

Copilul ii spuse zambind ca mama l-a trimis si ca ar mai sta un pic sa ii tina companie, dar nu prea mult ca era o zi importanta pentru ei.  Era ziua celui mai bun prieten al lor.  Il intreba daca nu voia sa vina si el. Sigur nu s-ar fi suparat nimeni.

Nu voia sa mearga nicaieri. Nu era genul de om care se caute compania celorlalti. Fusese ranit de prea multe ori de oameni si atunci alesese sa nu mai fie in preajma nimanui. Era modul lui de aparare. Promisiuni neimplinite, deziluzii, toate acele momente cand iubirea lui a fost respinsa sau desconsiderata, l-au facut sa devina solitar. Era cea mai sigura cale de aparare.

Nu putea totusi sa ii spuna unui copil ca oamenii dezamagesc, ca isi folosesc cuvintele ca arma. Ii spusese doar ca nu putea merge neinvitat.

Copilul il privi jucaus spunandu-i ca a fost invitat, de catre el. Oricum prietenul lui invita mereu pe toata lumea indiferent daca oamenii aceia il cunosc sau nu.

Il privi cu suspiciune si se intreba in sine lui ce om facea asta? Sigur copilul fabula. Tacu, sperand ca cel mic se va fi plictisit. Dar nu a avut noroc.

Baiatul il intreba daca a vazut ca urmele de pasi au disparut si daca stia sa se mai intoarca inapoi. Sigur era de departe, caci el ii stia pe toti de acolo si nu il mai vazuse prin locurile acelea.

Nu ii raspunse dar da i se parea ca locul pe care el il numea acasa era tare departe acum. Mult prea departe sa se mai intoarca, fara urma pasilor lui. Deodata se simti pierdut. Era ca si cum abia acum deschise cu adevarat ochii si vedea unde era. Simtea cum frigul il cuprindea tot mai tare . Ar fi vrut sa plece, dar nu mai stia incotro sa o ia.

Copilul il prinsese de mana si ii spusese soptit: „Hai cu mine!”.  Desi ar fi vrut sa se impotriveasca, nu mai avea putere sa o faca. Toata vlaga lui disparuse o data cu urma pasilor sai, isi spusese in gand.

Tacut, cu privirea fixata pe fulgii care atingeau pamantul, porni impreuna cu baietelul rabdator, catre casa acelui prieten ce isi serba ziua de nastere cu toata lumea alaturi.

Nu avea nimic sa ii daruiasca sarbatoritului. Ii spuse asta si baietelulului , dar acesta nu-i raspunse.

Deodata auzi glasul copilului: ” Am ajuns!”

Ridica privirea si vazu o biserica. Nu mai intelegea nimic.

„Aici e o biserica”, ii zise uimit.

„Da, stiu”, raspunse copilul razand. „Aici sta prietenul meu. Aceasta e casa lui. ”

Nu mai intelegea nimic. Nici nu mai avea putere sa mai zica ceva. Privea inmarmurit biserica. Semana izbitor cu cea din satul bunicilor, cea in care obisnuia sa cante sarbatoare de sarbatoare si unde isi gasea linistea atunci cand sufletul ii era tulburat. Dar , in timp, viata, oamenii, dezamagirile, ispitele, l-au indepartat de locul acela, de linistea binefacatoare.

„Intra!”striga copilul la el ,in timp ce tinea usa deschisa.

Aproape de o stare de inconstienta,  pasi in interior. Se simtea vinovat. Nu credea ca are ce cauta acolo. Ceva ii spunea ca lipsise prea mult, ca dezamagise. Ar fi vrut sa iasa  din biserica, dar mana copilului il opri: ” E timpul sa ramai!”.

Se uita in jur si vazu ca biserica era plina de oameni care cantau colinzi si cantece despre Nasterea Domnului. Atunci isi dadu seama ca acel prieten de care ii vorbise baietelul era Isus. O caldura ii cuprinse sufletul si toate acele ace de gheata ,ce il strapunsesera vreodata,  incepeau sa se topeasca si locul lor sa fie luat de o bucurie pe care nu o putea descrie. Nici nu incerca sa isi explice tot ceea ce simtea, doar traia acele momente cu lacrimi in ochi. Acum stia ca nu mai avea nevoie de urma pasilor sai pentru a se reintoarce acasa. Avea ceva mult mai important pentru a il ghida: dragostea.

Copilul , il privi si ii spusese bland: „Ai vazut ca aveai un cadou? Era sufletul tau pe care l-ai lasat sa fie inundat de dragoste!”.

Incepu sa cante , in timp ce lacrimi de bucurie ii curgeau pe obraz. Primise cel mai frumos cadou de Craciun. Acum, se putea intoarce cu adevarat acasa.

Ps. Tabloul este realizat de un tanar foarte talentat din Baia de Fier, Dorin Cariga, pe care am avut placerea sa il cunosc in vara.Multumesc, Dorin,ca mi-ai permis sa folosesc acest minunat tablou, pentru a ilustra articolul.

 

 

 

 

Ninge

NINGE
NINGE USOR PESTE NOI,
CU ARIPI DE INGERI
IN ZBOR SALVATOR.
NINGE USOR PESTE TERRA,
INCREMENITA-N TACERE.
SUNT LACRIMI CE CURG PESTE NOI
SPRE MANTUIREA DURERII ETERNE.
DAR NOI RAMANEM IMPASIBILI SI RECI.
NATURA INTREAGA STRIGA ATUNCI:
NINGE ,DOAMNE,USOR PESTE EI
SA VINDECI RANI PREA ADANCI,
SAU PREA NOI.
NINGE USOR PESTE TERRA

NINGE CU IERTARE.
IAR NOI INVATAM SUB ARIPI OCROTITOARE,
SA RADEM, SA PLANGEM FARA DE UITARE.

Dragii mei va doresc un Craciun Fericit cu bucurie in suflet si pe chip.

Oameni pentru oameni.

Fiecare dintre noi avem, la un moment dat, nevoie de susţinere pentru a putea merge mai departe în viaţă sau pentru ca planurile noastre să prindă contur, să devină realitate. Mai bine spus, e absolut necesar ca cineva să creadă în ideile noastre, să ne ofere credit şi să ne ajute sau măcar să ne încurajeze. E ca o casă care are nevoie de fundaţie solidă dar și de meșteri buni care să știe ce și cum să construiască. Am fost educată să reușesc oricât de greu mi-ar fi, dar să nu refuz niciodată sprijinul care mă poate ajuta să-mi formez o  bază puternică, pe care să pot clădi ce doresc.

Oameni cu oameni, oameni pentru oameni.

Ați încercat vreodată să ridicați zmee, în văzduh? Vă amintiți ce frumos era, dar cât de rar se întâmpla să-l poți direcționa de unul singur, și cât de ușor devenea totul când o altă mână prietenească se afla, acolo, să-ți înalțe visele cu aripi? Cam aşa e, acum, creditul rapid de la AVBS CREDIT. E acolo ori de câte ori ai nevoie de mâna aceea discretă, care să-ți așeze neliniștile fragile într-o matcă firească.

avbs-credit1

 

 Mi-aș dori să mai pot vedea zmee plutind pe cerul meu, dar pentru asta grijile financiare ar trebui să dispară și mă gândesc că, dacă aş fi specialist în publicitate online sau media, aşa aş promova creditul rapid – ca  pe un prieten care e acolo când ai nevoie, încercând să te ajute, discret, dar sigur, pentru că e prompt, dornic în a te ajuta, repede, cu sume până la 1500 de lei, dar te și aşteaptă timp de 30-45 de zile să îi returnezi banii. E un credit fără dobândă.  Nu îţi cere să vii, de acasă, cu multe acte; doar cu buletinul şi dorinţa în buzunarul sufletului.  Și chiar îmi imaginez că pot face asta.credit-rapid-avbs_credit

Cum ar arăta totul? Cam așa:

 

Toată campania aş gândi-o exact ca pe o poveste a prieteniei, a sprijinului. Aş crea două spoturi publicitare – unul video şi altul audio. Aş face un videoclip poveste, în care o mână se împreunează cu o alta pentru a ajuta pe cel care e atât de aproape să ajungă la ceea ce îşi doreşte, să facă pasul acela ce îl poate face fericit. Mâna aceea e AVBS Credit, în speţă creditul rapid.

 

51

sursa foto 1

Ca o continuare a ideii, va apărea un zmeu ce se ridică în aer prinzând aripi datorită  sprijinului unui prieten de nădejde. Întocmai precum dorinţele noastre, care, deşi pot părea mici, pot aduce multă bucurie.

 Pe acel zmeu – ce va fi o pisică neagră – va sta scris cu litere stacojii mesajul: „Orice mic vis merită împlinit. Creditul bancar rapid e soluţia. Ţi-o spune AVBS Credit- Prieten Dovedit!” şi va pluti într-o călătorie perfectă  către  fiecare om care nu a uitat că a-ţi împlini dorințele ține de forța interioară de a-ți face viaţa mai frumoasă și de a găsi singur calea. Pentru că tot noi ne construim prieteniile.

Aş promova acest mesaj  atât la TVR2 cât şi pe toate canalele de comunicare media care sunt accesate, azi, de majoritatea populaţiei.

La Radio Lynx,  în spotul publicitar, aş spune același lucru, de această dată în cuvinte muzicale, subliniind faptul că AVBS te ajută să nu renunţi la ceea ce îţi doreşti, căutând soluții la îndemână. Aşa, ca de la prieten la prieten:

„De vrei zmee sau tabletă

Sau cadouri mai aparte,

De nu poți să mai faci chetă

Și nu vrei să stai deoparte,

Lângă brad, în sărbătoare,

Tot privind spre cardul gol

Doar AVBS e-n stare

Să te ajute cu un pont.

Și de nu te pot convinge

Că-i rapid și serios,

Sună doar și cred c-ajunge

Să-ți iei prieten cu folos,

Și să ai ca rezolvată

Orișice nevoie urgentă,

Fără adeverințe, coadă,

Ești servit. Uitați de chetă!”

Aş mai alege, în final, un bun ambasador, un blog cu multe poveşti ale oamenilor ce sunt pavăză pentru cei de lângă ei- înşiră-te mărgăritare, pentru  că Povestitoarea ar înşira cuvinte mărgăritare care ar scoate în evidenţă ideea de sprijin şi ar aduce în atenţia cititorilor săi această campanie, cititori care ar putea deveni potenţiali clienţi, acest tip de credit bancar adresându-se tuturor. Când ești în nevoie și nu știi de unde să-ți iei soluțiile, mereu apar oamenii și îndeletnicirile lor care să-ți sugereze, serios și în mod profesionist, că ești pe drumul bun, în siguranță și fără să fii nevoit să faci alte compromisuri.

Uite aşa, cu un credit rapid dorinţele vor deveni realitate.

 

728x90_avbs-credit Iar dacă toate acestea nu v-au convins, studiați ce înseamnă AVBS  pe piața creditelor și cred ca veți deveni chiar voi următorii promotori, mai ales pe facebook, unde ne întâlnim din ce în ce mai des să ne spunem despre noile experiențe, dar și despre nimicuri și fantezii.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2016.

 

 

 

 

 

 

 

 

Poveste de Crăciun cu Farmec

Ginduri pentru o persoana draga

Privea pe geam melancolica si se juca cu o pietricica mica alba. Era pietricica pe care o pastra la loc de cinste.  De cite ori o vedea, ii fugea gindul la el. La varul ei.  La ziua cind si-au luat la revedere de la un loc drag si de la o perioada cind el era copil si ea avea vreo 19 ani.. Si si-au luat cite o pietricica care sa le aduca aminte de ziua aceea si acum simtea ca ii si apropia, mai mult.

Azi ar fi vrut sa ii fie aproape si sa ii spuna tot ceea ce sufletului ei ii soptea. Dar erau mii de kilometrii intre ei. Pe care ii mai topeau prin conversatii lungi. Asa cum nu prea au avut cind erau aproape.

Acum zimbea amintindu-si aventura pregatirii pentru liceu. Cite risete ii smulgea prin felul lui de a fi si  de cite ori il lasa sa creada ca a pacalit-o,  cum se enerva pina ii vedea mutrita jucausa.

Timpul a trecut si a devenit un tinar plin de empatie. El cel care i-a doborit barierele ei mentale . Alaturi de sotia lui. A facut-o sa inteleaga ca a folosi un scaun rulant e normal. De fapt a facut-o sa isi accepte limitarile fizice .

Dupa, viata a decis sa deschida o usa noua pentru el si sotia lui. Si au intervenit mii de km intre ei. Ziua aceea a fost o zi grea ,pentru Champ, cum ii spunea el. Ar fi vrut sa il faca sa ramina. Dar stia ca era egoista si oricum in anul acela, devenise mult prea sensibila. Era anul in care viata ii daduse emotii puternice legate de doi oameni dragi.

Isi inghitise toate sentimentele si desi stia ca o citea ca pe o carte deschisa  spera sa fi reusit. Si uite asa tot el o convise sa isi puna internet sa poata tine legatura.

Zimbi cind isi aduse aminte de toata aventura cu interntul iar acum Champ ii spune multumesc . Pentru ca asa a fost si e mai aproape de el. Si a cunoscut oameni frumosi ce acum sunt parte din zilele ei.

Acum ,peste ani,sunt mai apropiati ca niciodata. Sau asa simte ea.Se redescopera mult mai profunzi si mai ales  mai maturi.Si au conversatii lungi pe toate temele posibile.

E un om mare acum. Asezat la casa lui si fericit. E o persoana modesta, desi ar avea motive de mindrie si un om frumos la suflet.Sigur va fi un tata perfect, pentru ca are multa iubire de daruit si are darul de a fauri momente speciale.

Champ , auzea si acum vorbele lui de acum multi ani dintr-o seara de vara :”Tu esti o luptatoare si o sa fii bine. Esti the Champ Trebuie sa crezi asta. Eu stiu asta”

Dupa calatoria pe drumul amintirilor, Champ se indrepta catre telefon si forma numarul varutului cum ii zicea ea. Sa ii ureze tot ce sufletului ei ii soptea. ” La multi ani!Sa fii fericit,sanatos si la fel de frumos la suflet. Sa iti fie viata o melodie frumoasa. Sa te bucuri de fiecare moment pe care il traiesti. Sa iti aduci aminte cum e sa te joci,  Si multumesc. ”