Farame de gand

E liniste. O liniste bogata in trairi. Adunam in suflet,ca orice gospodar harnic in hambar. Depozitam cuvinte si momente  cu miros de mir si cozonac binecuvantat cu semnul Sfintei Cruci.

Strangem in suflet miez de iubire din vocile blande ca o adiere ce ne-au leganat visele in timp ce le inaltam pe colt de stele.

Undeva, acolo, in camara sufletului punem si roua de dor. Ne e dor de ei, de bunii Oameni,ce ne dadeau crampeie de Rai cu fiecare imbratisare ce era imbibata cu o iubire atat de pura si Sfanta.

Ne e dor de noi, cei care radeam si ne bucuram cu tot sufletul de ce aveam. Atunci, lumea noastra parea un imens loc de joaca. Nu stiam ca a creste mari inseamna ca dulcele acelei perioade va deveni, pe alocuri, amar.

Strangem in noi iubire. Si o punem in felinar, in pragul sufletului ca sa lumineze  cuvinte Sfinte, lacrimi si Dorul. Intr-un cuvant sa ne lumineze pe noi. Asa vom putea sa fim poate felinar pe drumul cuiva. Si vom face ca si in sufletele celorlalti sa miroasa a mir si cozonac sfintit cu iubire de oameni.

 

Reclame

Rânduri de Romanie

„Dragilor, va imbratisez!

Ce mai faceti? Sunteti bine?

Eu sunt bine. Mai lacrimez din cand in cand de dor… si oftez.

Acum e mai multa liniste pe uliti. Nu mai e zumzet ca atunci cand erati Acasa. Sunt din ce in ce mai putini pasi care alearga pe aici.

Am incercat sa va tin aproape. Dar nu am reusit. Ati plecat departe.  Desi imi e greu, va inteleg..Ati vrut sa va fie bine..mai bine.

Va inteleg. Va rog doar sa nu uitati de cuvintul dor. Si de cuvinte sfinte   si oameni ce v-au vegheat mereu: mama si tata.

Oftez si pentru voi dragi mei cei care ati ramas.. va simt fiecare nemultumire, infrangere sau victorie.

Dragi copii ai mei,eu traiesc cu voi,prin voi. Cresc cu voi. Sa fiti bine!Sa va regasiti drumul si niciodata sa nu va ascundeti sufletul.. Fiti mandri de cine sunteti si uniti, dincolo de tot si toate.
Construiti-va destinul frumos. Copiilor vostri sa le spuneti unde le sunt radacinile. Plamaditi frumos!

La multi ani!

Eu voi fi mereu aici! Va astept cu drag.

Semmeaza cu sufletul plin de drag si dor,

Romania dodoloata.

 

 

Dialog

Ma intrebi pe unde mi-e colindul,

Pe unde imi canta sufletul?
La Bethlem, la Nazaret sau la gorun?

Colindul mi-e departe pe taramul lui a fost odat’

Aduna in el cuvant de om cu suflet curat

Rugaciune soptita in aer alb

„Doamne sezi alaturi de noi

Si ne binecuvinteaza.”

Sufletul il canta in raze de luna

Spre tine, voi si noi cei ce ne-am ratacit in e si nu in va fi.

Se aude oare?

Primavara si aniversare


Sufletul avea nevoie sa se scuture de furtunile iernii. Ca sa poata reinflori, avea nevoie de un loc in care sa poata aseza farame din el, unele mai luminoase, altele mai umbrite de valtoarea vietii.

Asa ca, acum patru ani, cu ajutorul unui suflet margarit, am inceput sa ma joc mai serios aici cu cuvintele. Sa cladesc casuta farimelor din suflet, punand tot ceea ce simteam in ea. Am lasat ganduri cu falfaieri de aripi de inger sa se asterne usor si am incercat sa le alung pe cele care purtau poate un strop prea mult dintr-o realitate pictata uneori cu nuante de gri.

Aici, am adus uneori cu sfiala, ceea ce Tati imi soptea prin tresarirea sufletului. Am scris despre speranta si am trait-o la propriu zi de zi. M-am recladit cu fiecare farama de suflet .

Am avut perioade in care am abandonat casuta. Imi parea greu sa mai pun cuvinte frumoase la ferestrele ei. Parca fugeau de mine sau realitatea ma rapea de langa ele. De fapt, cred ca voiau timp sa tese frumos ganduri razlete. Atunci fugeam si eu la oameni dragi cu suflet de papadie, miros de lacramioare si farmec de margarit povestitor.

De multe ori, m-am gandit serios daca sa mai continui sau nu. Uneori, aveam impresia ca ma joc ca un copil mic cu creionul pe hartie. Dar, datorita voua, am realizat ca nu e asa. Ca tot ce scriam, scriu si voi scrie, cu greseli sau fara, copilareste sau serios, are un sens.

Va multumesc, pentru fiecare popas aici si pentru fiecare vorba spusa, scrisa din suflet. Au trecut deja trei ani! Ma inclin si va multumesc iar si iar..dragii mei prieteni.

Si nu uitati: „Ziua în care Domnul a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit primăvara”. – Bern Williams

Salutare, Club 40

DE azi sunt oficial membra a unui club nou. 40. Pe ce criterii am intrat in acest club? Simplu.. Bunavointa de Sus si cu ajutorul tuturor celor dragi plus a statisticii. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipa, pentru rabdare, sprijin, ghidare si pemtru familia si toti oamenii frumosi din jurul meu. Cand am realizat ca sunt membra cu drepturi depline in acest club, am simtit ca ceva nu concorda cu ce simteam eu. M-am uitat in oglinda si am zambit strengareste. E clar au gresit la tiparire. Eu pot fi membra cel mult la 30 :). Eheee, vis…Au aparut fire ninse….

Mi-a soptit copilul  din mine

” Pasim impreuna? Sau de aici devii serioasa si renunti la copilarie?”

„Da, vezi sa nu! Eu sunt tot eu indiferent de ce scrie. Zurlie, copilaroasa.. Rad, ma bucur de orice cu acceasi bataie de inima. Asa ca hai da mana sa intram inauntru.”

Cineva drag mi-a trimis o carticica cu urari si ganduri de aniversari. Acolo e un citat „Nu incetam sa radem, pentru ca imbatranim, ci imbatranim pentru ca incetam sa radem.” (Michael Prichard).Asa ca nu renunt….

„Stai! Inainte inalta un gand catre Cer.”

„Da, ai dreptate. Doamne, iti multumescdin suflet pentru tot si te rog sa ma ajuti sa cresc cu sufletul, sa fiu omul pe care Tu il vrei, sa daruiesc, sa zambesc..

Sa ii am bine pe toti ai mei, sa fie doar vesti bune si frumos.  Salut Viata, soarele, vantul, parfumul trandafirilor si tot ce ai creeat pentru noi.

OK. Cica de acum incepe distractia. Asa ca sa pornim zic.  Intram si nu ne asumam raspunderea. Suntem din 77 asa ca … „suntem putin luati. ”

Salutare, Club40.!

Copil

Un copil e cel care modeleaza universul. Inocenta copilariei e dezarmanta.Siguranta si puterea credintei e o continua lectie. Toti le aveam si inca le mai avem, doar ca la un moment dat am fost dezarmati de ceea ce se numeste a fi adult. Nu mai rezoneaza simplitatea cu care vedeam lucrurile copii fiind, cu statutul de om adult cu responsabilitati. 

Credeti-ma ca stiu ca viata poate sa te treaca prin episoade de maturizare precoce. Si totusi, chiar si atunci, un copil viseaza, crede si stie sa zambeasca. Un copil trece usor de bariere care unui adult ii par mult prea mari. 

Copii stiu ce putere are un zambet, un gest de sustinere. Si vad binele in oameni, pentru ca ei trec de aparente. Privesc prin oglinzile sufletului si inteleg mult mai usor ce se intampla si spune ceea ce simte. Nu lasa cuvinte nespuse. Ca si cum stie ca timpul nu asteapta.  Se bucura de minunea de a fi. 

Copii sunt o lectie penttu noi toti. Ei sunt ghizii nostri pentru a il face pe Dumnezeu sa zambeasca.

Sa ne lasam cuceriti de copilul din noi si sa nu incetam a ne bucura de minunea de a fi.

Palatul parasit si regasit

Fiecare om are un palat al lui. Nu e ca cel din povesti cu  turle inalte si arhitectura aparte.  E mai special ascuns pe un domeniu in care doar el poate intra. Se mai intampla sa mai deschida cate o fereastra pentru prietenii si sa se aseze la o poveste cu ei. Sau poate cu un gand ratacit care isi cauta rostul. Daca e ascultat poate deveni intemeietorul a ceva frumos.  In zilele de azi aceste momente sunt din ce in ce mai rare. De fapt si omul isi uita palatul si il lasa sa fie napadit de griji, trairi si imperative ale clipei, lasand loc unui  haos ce va atrage dupa sine  vid interior.

Atunci palatul devine tacut si cu aer  parasit. Oamenii uita sa mai simta frumosul. Sunt ajutati sa o faca cu fiecare moment in care are loc abdicarea de la fericirea perpetua pentru ceva proviziriu venit dintr-o asa zisa modernizare. Constructia noastra interiora, constiinta,  cea cu care venim plini de vigoare in aceasta viata, insa ne poate readuce inapoi spre palatul nostru interior  pe care uneori il parasim. acolo unde Binele e frate cu empatia si Iubirea e patroana fiecarei celule.  Caci omul asta ar trebui sa fie: „Un simbol al iubirii „