Hoti de zambete

Viata e un amalgam de trairi, intamplari. E un exercitiu continuu de inspirari si expirari, chiar si atunci cand simti ca sufletul e sufocat si imbacsit de prea mult din toate cele lumesti.

Atunci cand simtim ca ni s-a inradacinat adanc in noi aceasta imbacsire, desi poate nu e cuvantul cel mai potrivit, ne asezam tacuti in coltul nostru de lume. Privim in jur si pare ca nu ne apartine aceasta agitatie, ci ca ne-a fost impusa. Ne ridicam, deschidem usa si plecam.  Evadam. Ne cautam pe noi, cei reali, departe de noi cei inventati pentru societate.

Ne redescoperim si reinvatam ca mirarea si zambetul sunt apanajul tuturor. Ati observat ca oamenii nu  mai au mirarea in ei? Nu o mai afiseaza de teama sa nu fie catalogati ca fiind imaturi.

Zambetele sunt timide, ascunse. Uneori sunt triste, amare,pradate de luminozitate, caci se incarca cu ceea ce adunam negativ, fara vrere, in farame de suflet.

Alteori sunt taioase in ironia lor. Asa le-au  desenat in universul interior si apoi pe chip  intamplari si oameni care ne-au ranit  si au smuls din noi toleranta.

Gandul, grija,intrebarile, intamplarile, unii oameni prin atitudinea lor sunt hotii de zambete.

Ramanem mai saraci, pana in momentul in care deschidem usa vietii si plecam spre noi insine si momentele noastre de bucurie, eliberandu-ne de hotii de zambete.

 

 

 

Reclame

Rai izgonit

Ne sunt  sufletele chircite de durerea neputintei.

De cateva zile, Raiul a fost izgonit din Om. Ne-am trezit brusc parasiti.  Ne-am parasit reciproc. Bula de basm roz s-a spart si in fata noastra sta partea hidoasa a lumii.

Ne-au scrijelit pe termen lung undeva in suflet si minte glas inecat in lacrimi si asa ne dam seama ca suntem datori lor, noua si vietii. Nu avem dreptul sa uitam.

Raiul isi cauta iar locul in noi. Dar azi pare a nu mai avea loc. Suntem tributari orisicui si datori vietii in fata careia ne astupam urechile si inchidem ochii. .

Doare pana la lacrimi tacerea ce poarta in ea inabusita disperarea, revolta si neputinta.  Sunt lacrimi prin care sufletele isi cer iertare.

 

Ruga

Ieri, azi, maine si in tot timpul Ne iarta. Te ranim zi de zi. Uitam de ceea ce conteaza. Suntem prea plini de exterior si ne sufocam interiorul.

Ne iarta. Ne iubim asa cum Ne-ai spus,dar parca ne ascundem.

Ne iarta. Poate asa reinvatam sa ne iertam.

Ne iarta ca avem ochii inchisi de multe ori, chiar daca par deschisi. Ne iarta. Nu stim sa nu mai fim mandri.
Doar atat imi spune sufletul. O ruga soptita. NE IARTA.

Ne iarta asa cum ne-ai iertat in timp ce iti infingeam cuie in palmele ce n-au facut decat sa ne mangaie.

Domne Isuse Tu ai inviat si ai biruit. In schimbul loviturilor Ne-ai dat Biruinta  asupra mortii.  An de an Lumina Ta  continua sa ne inunde sufletele si viata daca lasam deschisa usa.

Ne iarta si ne ajuta sa ne ridicam Isuse.

Ne iarta si Ne calauzeste cu Lumina Iubirii Tale.

Sfanta Sarbatoare a Invierii sa va fie pline de Iubire, Credinta, Speranta si Lumina.

Maine  sa  zicem cu bucurie adevarata in suflet, Hristos a Inviat!

Pastele sa va fie binecuvantat!

 

Bratara zilei

E alb in jur.  Un ceas ticaie parca nedumerit. Ziua asta e ca un snur de martisor cu un zambet talisman prins de un nor pufos. Langa zambet e o picatura de iubire atat de pura si bogata incat devine o  cascada. Se alatura o pasare care nu a vazut albul din jur si ciripeste a speranta si primavara. Aripile le are deschise ca o declaratie ca orice vis se poate inalta.  Undeva pe snur e un gand  ca o voce soptita ce sta asezat intr-o carte cu coperti albe.  „Sa nu fii risipitor cu sufletul tau. Ai rabdare si priveste in jur. Nu uita sa traiesti. Sufletul sa iti fie calm ca un luminis de primavara”

E alb in jur. Un ceas ticaie nedumerit.

Urare

Mai sunt 2ore pana la ne luam ramas bun de la 2018. Poate nu a fost un an de basm. Poate au fost momente in care am fi tras mai repede cortina peste zilele sale, de teama,de prea mult tremur. Eu am fost binecuvantata cu oameni dragi care mi-au pus zambet atunci cand se stersese.Am fost mereu in alerta dar si cu rugaciunea pe buze si in suflet. Am reinvatat ca azi conteaza. Ieri era istorie si maine poate. Dar azi e cel mai important. In acest azi faurim amintirile, ne strangem comori de suflet.

Va multumesc pentru fiecare cuvant bun, pentru sustinere, pentru ca ati inteles tacerile mele si v-ati reintors sici.

Sper ca2019 sa fie mai bland, mai molcom si bun..sa gasim motive de zambet, de fericire.  Sa ne fim sanatosi si ingaduitori cu noi si cu ceilalti.

 

 

Gand de Ajun

Mi-e sufletul ca un bradut impodobit cu mii de beculete. Pe fiecare crenguta a lui e cate un nume de OM drag.  Am invatat, de fapt, am fost invatata de catre viata, ca ceea ce conteaza cel mai mult e  ce daruiesti din  sufletul tau. Pentru ca atunci esti TU. Simplu, fara masca mai mult sau mai putin impusa. Cand alegem sa daruim, dam o parte din noi.

E Craciunul. E ziua in care Tatal ne-a daruit Mantuirea si Iubirea.

Sa ne lasam deoparte grijile, sa ne primenim sufletele si sa le deschidem pentru a primi un crampei de Rai.

Ele  sunt precum o  gradina ce asteapta sa infloreasca. Iar noi suntem gradinarii. Sa le ingrijim cu drag si sa le adapam cu picuri, torente de frumos si lumina.

Stiu ca e greu. Mai ales atunci cand totul pare ca ne sufoca si simtim ca nu mai avem energie sau putere.
Acum e perioada cea mai potrivita sa ne netezim ridurile inimii, sa ne scuturam sufletele de praful cotidian.

Poate reusim sa ne reconectam cu noi cei carora le era asa de usor sa ierte, sa rada si sa daruiasca. Ne vom aduce aminte de Craciunurile  ce erau bucurie adevarata, imbratisari si simplitate.

Tata Ceresc, ma rog Tie, deschide un pic fereastra Cerului si priveste spre noi.  Fa Doamne sa ninga peste oameni cu sanatate, intelepciune si iubire. Ne iarta, Tata pentru ratacirile noastre si ne ajuta sa ne imodobim sufletele cu Iubire, Daruire si Iertare.

Un Craciun Binecuvantat, dragi prieteni.  Un Craciun, cadou de pus acolo in camara inimii. Daruiti iubire si veti pune in bradutul fiecarei persoane dragi un beculet-zambet.

Rânduri de Romanie

„Dragilor, va imbratisez!

Ce mai faceti? Sunteti bine?

Eu sunt bine. Mai lacrimez din cand in cand de dor… si oftez.

Acum e mai multa liniste pe uliti. Nu mai e zumzet ca atunci cand erati Acasa. Sunt din ce in ce mai putini pasi care alearga pe aici.

Am incercat sa va tin aproape. Dar nu am reusit. Ati plecat departe.  Desi imi e greu, va inteleg..Ati vrut sa va fie bine..mai bine.

Va inteleg. Va rog doar sa nu uitati de cuvintul dor. Si de cuvinte sfinte   si oameni ce v-au vegheat mereu: mama si tata.

Oftez si pentru voi dragi mei cei care ati ramas.. va simt fiecare nemultumire, infrangere sau victorie.

Dragi copii ai mei,eu traiesc cu voi,prin voi. Cresc cu voi. Sa fiti bine!Sa va regasiti drumul si niciodata sa nu va ascundeti sufletul.. Fiti mandri de cine sunteti si uniti, dincolo de tot si toate.
Construiti-va destinul frumos. Copiilor vostri sa le spuneti unde le sunt radacinile. Plamaditi frumos!

La multi ani!

Eu voi fi mereu aici! Va astept cu drag.

Semmeaza cu sufletul plin de drag si dor,

Romania dodoloata.