Cuvinte devenite randuri

Trecem zi de zi pe strazile vietii siguri ca ne stim calea si incredintati ca lucrurile pe care le amanam vor fi posibile si maine, ca putem totul singuri.. Azi e prea scurt , prea plin sau poate ne-a obosit prea mult.

Si totusi, fiind prea siguri pe noi sau prea ocupati cu azi, acum si aici, apare ratacirea. Si ne trezim cand ne lovim de o incercare, de un obstacol. Ne uitam in jur si vedem ca solitudinea nu a fost si nu este o solutie,ca atunci cand ne tremura pasii, avem nevoie de Dumnezeu si ingerii sai cu aripi pe interior, oamenii. Atunci ne dam seama ca nu suntem stapanii absoluti a lumii, nici macar a secundei ce bate la usa si care intr-o clipire de gene devine a fost. Cred ca acesta e momentul in care avem puterea de a renunta la mandrie si autosuficienta. Devenim constienti de cat de multe ratam si cat de putin ne dam sansa de a fi cu adevarat.

Atunci reusim sa vedem cu adevarat cat de simplu e sa primesti o mana intinsa, sa zambesti, sa daruiesti, sa traim frumos.

Acestea imi sunt gandurile azi…

Reclame

Constatari

Trece timpul prin noi mult prea repede, desi avem impresia ca avem o vesnicie. Ne cramponam de amanunte care atunci cand se ivesc in viata noastra par vitale, cand de fapt sunt doar atat: amanunte. Noi suntem cei care le dam importanta pe care nu o au. De ce? Poate din mandrie, din dorinta si nevoia de a ne simti si a fi importanti.

Dam cuvintelor diverse alte intelesuri decat ar avea, caci asa facem noi filozofam viata.. si uitam sa ne bucuram de ea si de ce avem pozitiv si frumos.

Rabdarea pare a fi ceva abstract, venit din negura timpului, ca si tihna. Azi par desuete. Azi e despre viteza, despre repede inainte.

Comparam si ne comparam de parca ne ajuta cu ceva. E o competitie,pe alocuri total absurda, acolo unde nu are ce cauta.

Folosim din ce in ce mai rar conjunctii dar foarte des punem virgula in locul lor sau punctul.

Timpul trece si noi uitam ca graba nu ne e aliat. Ne grabim si mai tarziu ne dam seama ca trebuia sa fim bucurosi de ceea ce aveam frumos.

Sa ne traim viata cu mirarea copilariei nu cu inversunare.

Sunt ganduri de marti seara. Atat si nimic mai mult.

Cum e in lume?

Îmi odihneam privirea aseară pe un nor alb ca inocența şi un gând sprijinit pe un semn de întrebare îmi dădea tarcoale neastâmparat.

„Cum e azi în lume?”

„E freamăt mare. Doar suntem miliarde.”

ganduri-negative-ilustratie-femeie-in-costum„Cum e azi în lume?”insita el.

„E amalgam. E o înrâurire de lacrimi si zâmbete, de scrâşnet de dinți şi mângâieri, de împiedicări, căderi şi ridicări.

Sunt oameni care uită bucuria sau care au sufocat-o fără să vrea cu atatea oftaturi, lacrimi, întrebări . Iar alții ce o trăiesc din plin. Nu caută miloane sau miliarde de motive pentru a trăi bucuria. E de ajuns ca SUNT. Şi că pot fi, aşa cum e semnul de intrebare pentru tine, gandule, un sprijin pentru ceilalți semeni atunci cînd paşii li se împiedică sau sufletele li se sfărâmă.

În ciuda a tot şi toate ce le sunt atârnate greu de suflete oamenii încă visează. Înca întind aripi zorilor lor şi mulțumesc Tatalui.

Da, fiecare are un zor de zi care e doar al său. Îi bate in gene si îi fură visele, le cerne iar Lumina-lui-Dumnezeupe cele frumoase le înalță ca sa devină visuri şi apoi realitate. Lângă fiecare pune si ruga nopții şi a diminetii.

Cum e în lume? Forfotă, mare forfotă. Sunt miliarde de paşi care işi caută cărarea spre Undeva. Un Undeva cert sau ambigu, depinde de cel ce face paşii si de căt si ce anume a înteles el din menirea sa. Ne mişcăm fiecare in felul său, mai rapid, mai lent, spre interior pe care vrem să îl modelăm sau spre exterior pe care vrem să îl reclădim, să il facem poate mai bun.

E zumzet mare în lume. E un concert de miliarde de voci şi suflete. Uneori e calm ca o peisaj-cu-căraretoropeală de vară , alteori e agitat ca un rauleț tânar ce aleargă cu viteză pe văi de munte.

îmi pare ca e o foame în lume, dar nu trupească. Ci sufletească Sau poate mi se pare…

Aşa e in lume, gândule.

E frumos, e si urât uneori. E veselie dar şi tristețe. Dar e Credintă şi Sperantă, în fiecare zori de zi. ”

Gândul s-a sprijinit în semnul mirării şi mi-a şoptit să pun acest rîulet de idei aici, bucuros fiind de ce a provocat întrebarea lui. Voi ce părere aveți?

Da,existăm. Nu, nu suntem umbre.

Dumnezeu alege pentru fiecare cate un dar. Uneori vizibil, alteori ascuns in spatele unui aparent imperfect. Dar oricum toti suntem intr-un fel sau altul un pic imperfecti fie ca vrem sa acceptam sau nu. Doar ca pentru unii acel imperfect e vizibil si e numit generic dizabilitate. Ca orice pe lumea asta trebuia sa aiba un nume. E poate venita ca o smeriene pentru noi sau poate, desi e posibil sa fie mult spus, o lectie pentru unii semeni se ai nostri.

Da, pe mine una, pot spune ca Dumnezeu m-a fericit cu oameni cu ochii deschisi cu adevarat. Cu mintea si sufletul neferecate. Oameni care nu se mira de fapt ca dintr-un firesc al lucrurilor sunt in aceleasi locuri cu ei.

Dar sunt si oameni care sunt atat de convinsi ca viata nu le va scoate in cale persoane cu dizabilitate, cu atat mai mult in locuri in care merg ei incat se mira ca suntem acolo. E o mirare ca nu ne comportam ca niste umbre. Pai nu suntem umbre. Noroc ca e un procent infim al societatii.

Pentru ei le spun ca sentimente avem toti. Traim sub acelasi cer creat de Tatal. Suntem toti fiinte cu drepturi, sperante si batai de inima.

Ne comportam normal pentru ca suntem normali.

Da,EXISTAM. NU, NU SUNTEM UMBRE.

Am gasit azi un citat: Noi nu suntem definiti de handicapurile noastre, ci de capacitatile noastre”

Ne iarta

imagesIarta-ne pentru fiecare rana provocata de lacomie. Iarta-ne pentru lacrimile nesterse din prea multa mandrie.

Ne iarta pentru bratele-Ti deschise ce raman orfane.

Ne e devreme sa ne doara ranile Tale provocate de noi Sau asa credem. De fapt ne e un pic tarziu. Dar nu stim, nu vedem, nu auzim..

Ne iarta ca uneori tacem. E mult zgomot si poate ne e teama ca nu ne auzim. Cand buzele sunt mute si cuvintele nerostite, Tu, Doamne,sti ca mintea si sufletul Te cauta si Te striga.

Ne iarta pentru neiertare.

Poate azi am invatat pentru maine.

Ne iarta si ne ajuta!

Uitarea

Societatea din ziua de azi are o boala grea. Umanii ei sufera de uitare.Si nu ma refer la uitarea care se spune ca e benefica pentru creier..

Cand zic uitare ma gandesc la cea care tine de suflet…Am spus destul de des aici ca am senzatia ca alergam inspre nu stiu ce si viata ne e trasata intre linii oarecum prestabilite.Suntem intr-o anumita masura obligati sa mentinem acele trasee. Si in toata aceasta cursa apare uitarea. Uitarea de sine si de ceilalti. Acum, cand scriu aceste randuri, imi dau seama ca e posibil ca acest cuvant sa fie perceput ca fiind prea dur. Dar nu voi renunta la el.

Ma uit in jur si vad oameni care au fetele si privirile incarcate de greutatea zilelor. Si mi se pare ca e un automatism in fiece gest. Sinele si cei din jur aluneca in acel”lasa pe maine, acum sunt alte prioritati”Bucuriile mici nici nu mai stiu daca sunt percepute.

Cel mai des se aude „Nu mai am timp de nimic.” Parca totul se comprima mult prea mult. Am impresia ca ceea ce altadata parea normalitate, momente de suflet alaturi de cei dragi, acum au capatat valente de victorie asupra timpului.

Stiti cumva de unde se cumpara o clipa, o secunda, un minut un anotimp?

Cred ca umanitatea e intr-o lupta cu uitarea si regasirea de sine. Mai grav e ca odata cu uitarea de sine, instalarea unor asa zise automatisme,apare indepartarea,instrainarea.

Daca aceste randuri par dure, imi cer scuze. Sunt doar ganduri adunate manunchi in aceasta perioada.

Hristos a inviat!

E ziua in care bucuria nu e o stare trecatoare, ci devine o haina luminoasa a sufletului. De fapt pentru cei care Cred bucuria e permanenta. E un fapt cert nu ceva trecator.

Azi mai mult decat oricand e despre fericirea implinirii Promisiunii Divine. Viata biruie hristos-a-inviat-crestini-com_si Lumina sparge ceata confuziei din sufletele oamenilor de azi.

E ziua in care ridic ochii spre Cer si cu sufletul prea plin multumesc iar si iar ca suntem, ca ne suntem. E cel mai frumos dar. Da,azi si de fapt fiecare zi e si va fi despre Adevar, Speranta, Credinta si Nadejde.

Azi e despre Suflet si Cant al biruintei; despre suflete aflate unele langa celalalte uitand de cele rele.

Sa va fie Sarbatoarea Invierii plina de Credinta, Speranta si Pace.

Hristos a inviat!