Dorinte

Se apropie  tiptil un nou an. Ce va avea in desaga lui de 365 de zile nu stiu. Sper sa fie multa sanatate pentru toti. Imi doresc sa fie bland,  vesel, fara capricii, cu intamplari  frumoase pe care mai apoi sa le asezam in acel ungher al sufletului numit simplu casuta cu amintiri. 

In 2018 vreau mai multa intelepciune pentru toata lumea si chipurile tuturor sa fie mai senine. Incrancenarea sa dispara din priviri. As vrea sa stam mai mult cu privirea sus, sa nu ne mai fie teama sa speram si mai ales sa nu uitam ca suntem crestini. Si imi doresc sa ii avem pe cei dragi alaturi.

Pentru tot ce mi-ati daruit in 2017 va multumesc!

Dragilor va doresc un 2018 in care sa va fie bine sufleteste, personal, profesional si la finalul caruia  sa declaram sus si tare ca a fost un an foarte bun. 

La multi ani!

Anunțuri

Bradul meu

Imi aduc aminte cu cata emotie si fascinatie impodobeam bradul. Mi se parea ca in fiecare luminita s lucire din globuri locuia un inger.Un crampei  magic de cer se pogora i1510328371-gallery-1470688664-balsam-fir-2n casa .Blandetea  salasuia,ca si  acum, in vocile si privirile celor dragi.

 Cand simt mirosul Bradului, in perioada aceasta ma teleportez in copilarie, cu sufletul incarcat de nostalgie si dor  .Nostalgia clipelor de atunci si dorul de copilarie si seninatatea ei .
Priveam bradul cu admiratie.. era acelasi indiferent de timp. Era mereu verde si magic. Crengile lui dadeau impresia de  fragilitate dar erau puternice. Imi parea ca poarta cu el povestea Nasterii  lui Isus  soptita din PreaInalt spre Pamant.
Acum  impodobesc si un altfel de brad in sufletul meu. Unul in care luminitele sunt oameni dragi ,familie si prieteni noi si vechi, iar globuletele sunt ceea ce am invatat sau am primit din lumea fiecaruia.
Braduletul sufletului meu e magic si superb  datorita a tot ceea ce Dumnezeu mi-a daruit frumos. Si creste in fiecare zi. datorita acelor luminite amintite mai sus.
 Sper sa aveti un Craciun, plin de lumina si caldura. Bucuria si iubirea sa va locuiasca in suflet. Si sa fiti mereu la fel de falnici si frumosi ca si bradul.
Alte texte in tabelul lui Eddie

12 cuvinte si textul lor

Suntem urmele ce le lasam peste negura timpului. Omul, cred eu, are obligatia de a nu se inchide intr-un turn de fildes sau de cristal in care sa traiasca departe de toti si toate. E adevarat ca uneori e sufocanta realitatea de multe ori cu un gust amarui ca o ciocolata calda si ne loveste aerul trist, dar ne necesara conectarea la ce se intampla, pentru a putea fi candela pe care fiecare dintre noi o avem in interior din prima zi de viata.  Ma rog la Dumnezeu ca sa nu stingem lumina din sufletele noastre.

Azi, maine , nu sunt doar simple zile. Sunt respirari, adiate visuri desenate, proiectate,  si cuvinte asternute pe coala din acest  document numit viata, acest dar urias pe care l-am primit. Ce facem cu el depinde in mare parte de noi. Cat putem haideti sa nu traim ambiguu, sa ne amintim ca avem in noi cate un pic  din diadema unui inger si putem transforma negrul in alb.

Acest text a fost inspirat de cuvintele propuse de Eddie.

Scrisoare catre….voi toti cei speciali

Suntem ceea ce ni se permite sa fim dar si ce alegem. Am scris ce ni se permite pentru ca din pacate asta e situatia in societatea de azi. Aparentele in genere guverneaza.
Cu aceste aparente avem fiecare dintre noi de luptat, iar cei carora viata ne-a dat o dizabilitate avem mai multe de infruntat. De ce? Pentru ca trebuie sa gasim echilibrul interior si puterea de a merge mai departe si a nu ne pune mereu intrebarea „de ce?”, pentru a nu fi guvernati de frustrare si tristete. Cred ca ar trebui sa ne gandim mai des la ce putem face. Sa ne gasim talantul harazit de Sus.

E greu stiu. Mai ales atunci cand ne lovim de priviri superioare sau replici taioase. Sa nu uitam, totusi, ca avem puterea de a cladi  respectul celor din jurul nostru.  Putem fi arhitectii propriului destin.  Viata are trepte care odata urcate ne vor ajuta a creste si cred cu tarie ca atunci  vom putea beneficia de respectul cuvenit.  Respect ce ne va fi daruit  daca vom arata ca vrem sa ne depasim barierele.  E daca vreti ca o recastigare a fiintei noastre si o  repunere in valoare a talantului.

Atunci cand cei de langa fiecare dintre noi vad ca vrem doar sa putem fi asa cum Dumnezeu a hotarat fara a ne cufunda intr-o continua stare de tristete, atunci ne vor percepe ca pe oricare om uneori drept ca un stejar, alteori cu genunchii indoiti in rugaciune, capabili de a crea, a darui din inima.  Adevarata  comoara salasuieste acolo, in suflet. Daca am avea mai mult curaj sa ne lasam descoperiti ne-ar fi poate mai bine. Daca in anii trecuti foloseam ca indemn catre cei de langa noi sa se opreasca sa ne cunoasca acum zic pur si  simplu ca si noi trebuie sa ne lasam descoperiti. Sa dam trecutului sau poate chiar prezentului  iertare si viitorului sa ii aratam cu modestie si bunatate, calitati ale  filiatiei Divine, cine suntem cu adevarat.

Cu indrumare de Sus si incredere putem darama zidurile ridicate poate si de noi.

Noi avem timp liber mult mai mult. Impus nu ales. Dar din punctul meu de vedere, desi poate parea o naivitate, e o binecuvantare. Atunci cand secundele, minutele,orele sunt nevirusate de acel program fix avem posibilitatea sa ne cunoastem sufletul cu adevarat si sa ne definim ca individualitati.

Asa ca, va indemn sa nu ne inchidem in noi ci sa iesim in evidenta cu talantul. 

 

Sunt Romanca

Sunt Romanca. Sunt parte din tara asta. Si imi place.  Aici am rostit primele cuvinte, acelea pline de sfintenie, am primit binecuvantarea si am invatat a ma ruga.

Mama si tata, izvoarele mele de iubire si daruire, sunt primele glasuri ce mi-au spus Te iubesc aici in dulcele grai romanesc.

Pamantul asta poarta urmele pasilor bunilor mei dragi.Ocrotite de cer aici rasuna voci ale oamenilor scumpi ca o comoara.
Sub stejarii falnici am pus aripi visurilor si le-am inaltat catre petecul de cer romanesc.

Sufletul imi rade,lacrimeaza,se roaga iubeste, daruieste   si viseaza in romaneste.

 

Cine sunt?

Mi-e farama de timp o vesnica mirare…Mi-e al meu suflet un simplu suras catre lume. Sunt un om cu vise si visuri purtate de vant  catre PreaInalt si apoi cu binecuvantare  spre  Pamant. Ma atinge din Cer Iubirea si cuvintele imi devin farame din suflet pe care le astern cu drag ,lasandu-le sa infloreasca aici, pentru oameni ce isi iau un ragaz departe  de lumea plina de pasi grabiti spre cine stie ce destinatie. Sunt ramura unui copac numit Viata.

Scurt text scris pentru Jocul cuvintelor

Opinie

Se conjuga verbul „a avea” tot mai des. Din obisnuinta,necesitate sau cerinta societatii din care facem parte. Azi „a avea” e un etalon. Omul e catalogat, evaluat, in raport cu acest verb. Si se foloseste un imperativ. Atunci, devine parte mai mult decat integranta din fiecare clipa.  

Se conjuga din ce in ce mai rar „a fi.”Imi pare ca nu mai  avem timpul sau starea sa fim si sa ne fim, sa traim frumos. 

Haideti sa conjugam mai des a fi cu voce tare si prin fapte. Sa ne reintoarcem inspre ceea ce conteaza cu adevarat si sa ne faurim comori adevarate!