Fila de azi

Ma uit in calendar. E trecut de jumatatea lui Iulie, luna lui Cuptor. Ies afara echipata vant.gkaqlc3fwn-1-1000x600corespunzator..

Ma intampina un domn vant agitat, nelinistit si care nu e calduros. E clar imi zic in gand s-a stricat rezistenta la cuptor.

Vantul se imfoaie ca un tanar nelinistit care isi arata muschii ca sa impresioneze o domnisoara.

As fi vrut sa am doua foi de hartie.

Pe una as fi scris fiecare tremur al inimilor noastre din aceste luni si fiecare teama apoi as fi impaturat-o ca in copilarie si i-as fi dat-o lui. Sa le duca undeva departe si sa le stearga asa cum face cu desenele pe nisip.

Pe cealalta as scrie o ruga catre Dumnezeu pentru oamenii dragi si sanatatea lor. L-as ruga sa o duca Sus, unde sigur ajunge.

E seara. Gandurile mele-ruga se agata de o pala de vant. Zboara spre inalt sperand si crezand in mai bine. Eu zambesc in tacere. Tac. Vorbeste sufletul.

Constatari

Trece timpul prin noi mult prea repede, desi avem impresia ca avem o vesnicie. Ne cramponam de amanunte care atunci cand se ivesc in viata noastra par vitale, cand de fapt sunt doar atat: amanunte. Noi suntem cei care le dam importanta pe care nu o au. De ce? Poate din mandrie, din dorinta si nevoia de a ne simti si a fi importanti.

Dam cuvintelor diverse alte intelesuri decat ar avea, caci asa facem noi filozofam viata.. si uitam sa ne bucuram de ea si de ce avem pozitiv si frumos.

Rabdarea pare a fi ceva abstract, venit din negura timpului, ca si tihna. Azi par desuete. Azi e despre viteza, despre repede inainte.

Comparam si ne comparam de parca ne ajuta cu ceva. E o competitie,pe alocuri total absurda, acolo unde nu are ce cauta.

Folosim din ce in ce mai rar conjunctii dar foarte des punem virgula in locul lor sau punctul.

Timpul trece si noi uitam ca graba nu ne e aliat. Ne grabim si mai tarziu ne dam seama ca trebuia sa fim bucurosi de ceea ce aveam frumos.

Sa ne traim viata cu mirarea copilariei nu cu inversunare.

Sunt ganduri de marti seara. Atat si nimic mai mult.

Oameni-iubire

Sunt oameni cu mir in suflet, care isi iubesc semenii si pe cei apropiati in mod egal si atat. Fara a avea pretentii, asteptari. Ei ii poarta in suflet oriunde ar fi. Pentru ei nu conteaza distanta, starea lor.

Daruiesc simplu si curat. Cu inima deschisa si cu sufletul scufundat in mirul rugaciunii si a gandului bun.

Asemenea persoane fac ca orice gest altruist sa para ceva firesc. De fapt, asa si e. E firescul iubirii, a lui „a-ti pasa”. Pentru ei nu cred ca exista „Nu imi pasa”. S-au nascut cu ablatie de napasre si cu un surplus de iubire a celor de langa ei. Cu acest preaplin infrumuseteaza vietile celor din jur, aratandu-le ca pentru ei zambetul si emotia lor conteaza.

Sunt oamenii dupa care ar trebui sa ne ghidam. Si sa nu uitam ca din si prin iubire cladim si ne cladim.

Pentru asemenea oameni pe care Tatal mi i-a daruit, spun: „Tare iti multumesc, Doamne!”

Dor

Ma viziteaza dorul. Il intreb ce vrea? Ce cauta in linistea ce cauta sa ma cuprinda? De ce se arunca brusc in luciul sufletului meu facand valuri?

Se mira si tace. Asa e el de fel.Tacut si molcom ca o seara tarzie de vara. E ca un scafandru ce cauta comori nestiute in adancuri.

Cauta in amintiri si aduce la intalnire cu sufletul meu voci, chipuri, locuri si intalniti ce sed cuminti intr-un sertar pe care scrie cu litere mici si discrete:Amintiri-Farime de suflet. Cheia are chiar numele lui, Dor. De aceea nu ma mir ca mai vine in vizita, cu cate o comoara agatata de el. Asa tiptil ca o felina. Vrea alinat.

Se joaca cateodata cu amintirile si ma face sa rad.

Are zile cand ma imbratiseaza melancolic si picuri de roua sufleteasca imi uda obraji. Atunci as vrea sa pot retraisc linstea si fericirea inocenta a zilelor in care nu existau furtuni si averse de tremur sufletesc. Il mangai cu o rugaciune si ii spun ca sper si cred. Atat, nimic mai mult.

Asez melancolia intr-un cotlon al sertarului si zambesc. Se retrage atunci cuminte ascunzandu-se intre farame de suflet.

Il port cu mine zi de zi. Asa cum facem toti desi sunt clipe in care ne sageata mult prea dureros. Atunci ne scaldam in privirile si zambetele celor de langa noi si trece.

Cum e in lume?

Îmi odihneam privirea aseară pe un nor alb ca inocența şi un gând sprijinit pe un semn de întrebare îmi dădea tarcoale neastâmparat.

„Cum e azi în lume?”

„E freamăt mare. Doar suntem miliarde.”

ganduri-negative-ilustratie-femeie-in-costum„Cum e azi în lume?”insita el.

„E amalgam. E o înrâurire de lacrimi si zâmbete, de scrâşnet de dinți şi mângâieri, de împiedicări, căderi şi ridicări.

Sunt oameni care uită bucuria sau care au sufocat-o fără să vrea cu atatea oftaturi, lacrimi, întrebări . Iar alții ce o trăiesc din plin. Nu caută miloane sau miliarde de motive pentru a trăi bucuria. E de ajuns ca SUNT. Şi că pot fi, aşa cum e semnul de intrebare pentru tine, gandule, un sprijin pentru ceilalți semeni atunci cînd paşii li se împiedică sau sufletele li se sfărâmă.

În ciuda a tot şi toate ce le sunt atârnate greu de suflete oamenii încă visează. Înca întind aripi zorilor lor şi mulțumesc Tatalui.

Da, fiecare are un zor de zi care e doar al său. Îi bate in gene si îi fură visele, le cerne iar Lumina-lui-Dumnezeupe cele frumoase le înalță ca sa devină visuri şi apoi realitate. Lângă fiecare pune si ruga nopții şi a diminetii.

Cum e în lume? Forfotă, mare forfotă. Sunt miliarde de paşi care işi caută cărarea spre Undeva. Un Undeva cert sau ambigu, depinde de cel ce face paşii si de căt si ce anume a înteles el din menirea sa. Ne mişcăm fiecare in felul său, mai rapid, mai lent, spre interior pe care vrem să îl modelăm sau spre exterior pe care vrem să îl reclădim, să il facem poate mai bun.

E zumzet mare în lume. E un concert de miliarde de voci şi suflete. Uneori e calm ca o peisaj-cu-căraretoropeală de vară , alteori e agitat ca un rauleț tânar ce aleargă cu viteză pe văi de munte.

îmi pare ca e o foame în lume, dar nu trupească. Ci sufletească Sau poate mi se pare…

Aşa e in lume, gândule.

E frumos, e si urât uneori. E veselie dar şi tristețe. Dar e Credintă şi Sperantă, în fiecare zori de zi. ”

Gândul s-a sprijinit în semnul mirării şi mi-a şoptit să pun acest rîulet de idei aici, bucuros fiind de ce a provocat întrebarea lui. Voi ce părere aveți?

Da,existăm. Nu, nu suntem umbre.

Dumnezeu alege pentru fiecare cate un dar. Uneori vizibil, alteori ascuns in spatele unui aparent imperfect. Dar oricum toti suntem intr-un fel sau altul un pic imperfecti fie ca vrem sa acceptam sau nu. Doar ca pentru unii acel imperfect e vizibil si e numit generic dizabilitate. Ca orice pe lumea asta trebuia sa aiba un nume. E poate venita ca o smeriene pentru noi sau poate, desi e posibil sa fie mult spus, o lectie pentru unii semeni se ai nostri.

Da, pe mine una, pot spune ca Dumnezeu m-a fericit cu oameni cu ochii deschisi cu adevarat. Cu mintea si sufletul neferecate. Oameni care nu se mira de fapt ca dintr-un firesc al lucrurilor sunt in aceleasi locuri cu ei.

Dar sunt si oameni care sunt atat de convinsi ca viata nu le va scoate in cale persoane cu dizabilitate, cu atat mai mult in locuri in care merg ei incat se mira ca suntem acolo. E o mirare ca nu ne comportam ca niste umbre. Pai nu suntem umbre. Noroc ca e un procent infim al societatii.

Pentru ei le spun ca sentimente avem toti. Traim sub acelasi cer creat de Tatal. Suntem toti fiinte cu drepturi, sperante si batai de inima.

Ne comportam normal pentru ca suntem normali.

Da,EXISTAM. NU, NU SUNTEM UMBRE.

Am gasit azi un citat: Noi nu suntem definiti de handicapurile noastre, ci de capacitatile noastre”

Ne iarta

imagesIarta-ne pentru fiecare rana provocata de lacomie. Iarta-ne pentru lacrimile nesterse din prea multa mandrie.

Ne iarta pentru bratele-Ti deschise ce raman orfane.

Ne e devreme sa ne doara ranile Tale provocate de noi Sau asa credem. De fapt ne e un pic tarziu. Dar nu stim, nu vedem, nu auzim..

Ne iarta ca uneori tacem. E mult zgomot si poate ne e teama ca nu ne auzim. Cand buzele sunt mute si cuvintele nerostite, Tu, Doamne,sti ca mintea si sufletul Te cauta si Te striga.

Ne iarta pentru neiertare.

Poate azi am invatat pentru maine.

Ne iarta si ne ajuta!