Ruga

Pogoara Duh Sfant, Doamne peste sufletele celor ce sunt ingenunchiati, sfarmati, rataciti sau pierduti in vartejul vietii si a uitarii de Tine si de Sine.

Lumina reaprinde-o acolo unde grijile si temerile au sufocat-o stingandu-o.

Repune Doamne in fiecare Om Duh Sfant, bunatate si adevarata Intelegere a Vietii.

Duhul tau Sfant sa intareasca sufletele celor credinciosi si sa cladeasca in inimile cele indoite.

Intemeiaza prin Tine Tata, prin Fiu si Duh Sfant, in fiecare Om Biserica sufletului, in care candela Credintei sa fie mereu aprinsa si mir de Iubire sa se reverse.

Duhul Sfant sa se pogoare asupra voastra si sa va daruiasca Intelepciune, Zidire,Intelegere si mai ales sa va intareasca Credinta.

Reclame

Crampei

In timp ce era in dreptul bisericii, Anca ridica ochii si vazu pe albastrul cerului un pescarus planand usor.

In momentul acela, sufletul ei tresari si o bucurie venita de undeva din PreaInalt o inunda. Zambea simtind ca Cineva acolo Sus ii spunea ca va fi bine, ca va fi senin. Si ea ii raspundea infiorata Cred, Doamne!Ajuta necredintei mele!

Mai avea proaspete in minte si inima clipele acelea cand sufletul ii inghenunchea si isi striga rugaciunea tremurand.

Inca mai simtea acel fior ce o strabatuse in acea dimineata. Teama, speranta, rugaciunea si credinta. Atunci parca s-au ingemanat toate acele sentimente si trairi. Acum se intrepatrundeau bucuria, recunostiinta si aceeasi credinta.

Clipele, minutele, orele se scurgeau fie prea repede,atunci cand teama ii batea la usa, fie prea incet, atunci cand credinta ca va fi bine crestea. Refugiu i-au fost ruga si prietenii. Data acelei zile de martie era prea plina de amintiri dureroase. Dar Dumnezeu a decis sa stearga totul prin vestea primita.:”E bine!”

Acum era recunoscatoare celui de Sus pentru sansa de a fi impreuna acolo. Se uita la chipurile celor mai dragi oameni si vedea cum incep a imboboci zambetele in privirile lor. Era o totala transformare. Stia,acum, poate mai mult decat oricand, de la Cine vine..

Da, sunt clipe cand griul atinge seninul,da sunt lacrimi ce se preling in suflet uneori ca o soapta, alteori ca un tunet ce zguduie fiecare coltisor. Dar e Credinta, E Lumina si Speranta pentru fiecare picur de gri sau tunet. Asta ii spunea sufletul.

Primavara si aniversare


Sufletul avea nevoie sa se scuture de furtunile iernii. Ca sa poata reinflori, avea nevoie de un loc in care sa poata aseza farame din el, unele mai luminoase, altele mai umbrite de valtoarea vietii.

Asa ca, acum patru ani, cu ajutorul unui suflet margarit, am inceput sa ma joc mai serios aici cu cuvintele. Sa cladesc casuta farimelor din suflet, punand tot ceea ce simteam in ea. Am lasat ganduri cu falfaieri de aripi de inger sa se asterne usor si am incercat sa le alung pe cele care purtau poate un strop prea mult dintr-o realitate pictata uneori cu nuante de gri.

Aici, am adus uneori cu sfiala, ceea ce Tati imi soptea prin tresarirea sufletului. Am scris despre speranta si am trait-o la propriu zi de zi. M-am recladit cu fiecare farama de suflet .

Am avut perioade in care am abandonat casuta. Imi parea greu sa mai pun cuvinte frumoase la ferestrele ei. Parca fugeau de mine sau realitatea ma rapea de langa ele. De fapt, cred ca voiau timp sa tese frumos ganduri razlete. Atunci fugeam si eu la oameni dragi cu suflet de papadie, miros de lacramioare si farmec de margarit povestitor.

De multe ori, m-am gandit serios daca sa mai continui sau nu. Uneori, aveam impresia ca ma joc ca un copil mic cu creionul pe hartie. Dar, datorita voua, am realizat ca nu e asa. Ca tot ce scriam, scriu si voi scrie, cu greseli sau fara, copilareste sau serios, are un sens.

Va multumesc, pentru fiecare popas aici si pentru fiecare vorba spusa, scrisa din suflet. Au trecut deja trei ani! Ma inclin si va multumesc iar si iar..dragii mei prieteni.

Si nu uitati: „Ziua în care Domnul a creat speranța a fost probabil și cea în care a zămislit primăvara”. – Bern Williams

Sunt Romanca

Sunt Romanca. Sunt parte din tara asta. Si imi place.  Aici am rostit primele cuvinte, acelea pline de sfintenie, am primit binecuvantarea si am invatat a ma ruga.

Mama si tata, izvoarele mele de iubire si daruire, sunt primele glasuri ce mi-au spus Te iubesc aici in dulcele grai romanesc.

Pamantul asta poarta urmele pasilor bunilor mei dragi.Ocrotite de cer aici rasuna voci ale oamenilor scumpi ca o comoara.
Sub stejarii falnici am pus aripi visurilor si le-am inaltat catre petecul de cer romanesc.

Sufletul imi rade,lacrimeaza,se roaga iubeste, daruieste   si viseaza in romaneste.

 

Simplu text de Duminica

Zorii zilei sunt salutul de buna dimineata al lui Dumnezeu pentru noi. Trilul pasarilor e salutul naturii, iar bataia inmii al Vietii.

M-am trezit cu fraza asta in minte si ca semn ca e venita de undeva de Sus si trecuta prin suflet  mi-a ramas intiparita in fiecare neuron.

Salut Viata, salut Cerul, respir mireasma de tei si parfum de trandafir. Ascult, simt si traiesc  fiecare clipa cu fiecare celula, ca o datorie sacra, ca un ritual pe care sufletul il cere.

Privesc picurii de ploaie si aud sarutul lor atigand pamantul. Mi-e dor de Soare si de caldura lui, dar in acelasi timp imi place linistea  acestei ploi.

Cred ca e ragazul de care forul nostru interior avea nevoie. Pentru a se curata de tot tumultul si de toata grija zilelor ce au fost.

Poate e perioada in care plecam intr-o calatorie spre noi insine. Ne redescoperim, ne asezam gandurile si ne scuturam de tot ce ne apasa.  Sau poate e timpul nostru cu noi si cu cei dragi, in care ne incarcam cu senin, bine si frumos pentru viitor. Si maine avem de scris povesti frumoase in jurnalul vietii noastre.   Depinde de noi cum o facem, daca ne dam voie sa ne mai lasam mirarea in fata minunii de a fi sa se arate.

Traiesc bucuria de a fi si de a simti in fiecare zi. Imi pun muzica sufletului sa imi cante  si fredonez fericirea,in timp ce simt Binecuvantarea.

Salut oamenii si frumusetea lor. Salut Iubirea si Daruirea si mai ales Prietenia. Salut sufletele ce nu isi pierd lumina, chiar daca sunt clipe cand le este greu.

E un text dintr-o dupa-masa de Duminica, in care Cerul adapa pamantul si sufletul gandul.

 

Ninge

NINGE
NINGE USOR PESTE NOI,
CU ARIPI DE INGERI
IN ZBOR SALVATOR.
NINGE USOR PESTE TERRA,
INCREMENITA-N TACERE.
SUNT LACRIMI CE CURG PESTE NOI
SPRE MANTUIREA DURERII ETERNE.
DAR NOI RAMANEM IMPASIBILI SI RECI.
NATURA INTREAGA STRIGA ATUNCI:
NINGE ,DOAMNE,USOR PESTE EI
SA VINDECI RANI PREA ADANCI,
SAU PREA NOI.
NINGE USOR PESTE TERRA

NINGE CU IERTARE.
IAR NOI INVATAM SUB ARIPI OCROTITOARE,
SA RADEM, SA PLANGEM FARA DE UITARE.

Dragii mei va doresc un Craciun Fericit cu bucurie in suflet si pe chip.