Simplu text de Duminica

Zorii zilei sunt salutul de buna dimineata al lui Dumnezeu pentru noi. Trilul pasarilor e salutul naturii, iar bataia inmii al Vietii.

M-am trezit cu fraza asta in minte si ca semn ca e venita de undeva de Sus si trecuta prin suflet  mi-a ramas intiparita in fiecare neuron.

Salut Viata, salut Cerul, respir mireasma de tei si parfum de trandafir. Ascult, simt si traiesc  fiecare clipa cu fiecare celula, ca o datorie sacra, ca un ritual pe care sufletul il cere.

Privesc picurii de ploaie si aud sarutul lor atigand pamantul. Mi-e dor de Soare si de caldura lui, dar in acelasi timp imi place linistea  acestei ploi.

Cred ca e ragazul de care forul nostru interior avea nevoie. Pentru a se curata de tot tumultul si de toata grija zilelor ce au fost.

Poate e perioada in care plecam intr-o calatorie spre noi insine. Ne redescoperim, ne asezam gandurile si ne scuturam de tot ce ne apasa.  Sau poate e timpul nostru cu noi si cu cei dragi, in care ne incarcam cu senin, bine si frumos pentru viitor. Si maine avem de scris povesti frumoase in jurnalul vietii noastre.   Depinde de noi cum o facem, daca ne dam voie sa ne mai lasam mirarea in fata minunii de a fi sa se arate.

Traiesc bucuria de a fi si de a simti in fiecare zi. Imi pun muzica sufletului sa imi cante  si fredonez fericirea,in timp ce simt Binecuvantarea.

Salut oamenii si frumusetea lor. Salut Iubirea si Daruirea si mai ales Prietenia. Salut sufletele ce nu isi pierd lumina, chiar daca sunt clipe cand le este greu.

E un text dintr-o dupa-masa de Duminica, in care Cerul adapa pamantul si sufletul gandul.

 

Anunțuri

Ninge

NINGE
NINGE USOR PESTE NOI,
CU ARIPI DE INGERI
IN ZBOR SALVATOR.
NINGE USOR PESTE TERRA,
INCREMENITA-N TACERE.
SUNT LACRIMI CE CURG PESTE NOI
SPRE MANTUIREA DURERII ETERNE.
DAR NOI RAMANEM IMPASIBILI SI RECI.
NATURA INTREAGA STRIGA ATUNCI:
NINGE ,DOAMNE,USOR PESTE EI
SA VINDECI RANI PREA ADANCI,
SAU PREA NOI.
NINGE USOR PESTE TERRA

NINGE CU IERTARE.
IAR NOI INVATAM SUB ARIPI OCROTITOARE,
SA RADEM, SA PLANGEM FARA DE UITARE.

Dragii mei va doresc un Craciun Fericit cu bucurie in suflet si pe chip.

Ginduri pentru o persoana draga

Privea pe geam melancolica si se juca cu o pietricica mica alba. Era pietricica pe care o pastra la loc de cinste.  De cite ori o vedea, ii fugea gindul la el. La varul ei.  La ziua cind si-au luat la revedere de la un loc drag si de la o perioada cind el era copil si ea avea vreo 19 ani.. Si si-au luat cite o pietricica care sa le aduca aminte de ziua aceea si acum simtea ca ii si apropia, mai mult.

Azi ar fi vrut sa ii fie aproape si sa ii spuna tot ceea ce sufletului ei ii soptea. Dar erau mii de kilometrii intre ei. Pe care ii mai topeau prin conversatii lungi. Asa cum nu prea au avut cind erau aproape.

Acum zimbea amintindu-si aventura pregatirii pentru liceu. Cite risete ii smulgea prin felul lui de a fi si  de cite ori il lasa sa creada ca a pacalit-o,  cum se enerva pina ii vedea mutrita jucausa.

Timpul a trecut si a devenit un tinar plin de empatie. El cel care i-a doborit barierele ei mentale . Alaturi de sotia lui. A facut-o sa inteleaga ca a folosi un scaun rulant e normal. De fapt a facut-o sa isi accepte limitarile fizice .

Dupa, viata a decis sa deschida o usa noua pentru el si sotia lui. Si au intervenit mii de km intre ei. Ziua aceea a fost o zi grea ,pentru Champ, cum ii spunea el. Ar fi vrut sa il faca sa ramina. Dar stia ca era egoista si oricum in anul acela, devenise mult prea sensibila. Era anul in care viata ii daduse emotii puternice legate de doi oameni dragi.

Isi inghitise toate sentimentele si desi stia ca o citea ca pe o carte deschisa  spera sa fi reusit. Si uite asa tot el o convise sa isi puna internet sa poata tine legatura.

Zimbi cind isi aduse aminte de toata aventura cu interntul iar acum Champ ii spune multumesc . Pentru ca asa a fost si e mai aproape de el. Si a cunoscut oameni frumosi ce acum sunt parte din zilele ei.

Acum ,peste ani,sunt mai apropiati ca niciodata. Sau asa simte ea.Se redescopera mult mai profunzi si mai ales  mai maturi.Si au conversatii lungi pe toate temele posibile.

E un om mare acum. Asezat la casa lui si fericit. E o persoana modesta, desi ar avea motive de mindrie si un om frumos la suflet.Sigur va fi un tata perfect, pentru ca are multa iubire de daruit si are darul de a fauri momente speciale.

Champ , auzea si acum vorbele lui de acum multi ani dintr-o seara de vara :”Tu esti o luptatoare si o sa fii bine. Esti the Champ Trebuie sa crezi asta. Eu stiu asta”

Dupa calatoria pe drumul amintirilor, Champ se indrepta catre telefon si forma numarul varutului cum ii zicea ea. Sa ii ureze tot ce sufletului ei ii soptea. ” La multi ani!Sa fii fericit,sanatos si la fel de frumos la suflet. Sa iti fie viata o melodie frumoasa. Sa te bucuri de fiecare moment pe care il traiesti. Sa iti aduci aminte cum e sa te joci,  Si multumesc. ”

 

 

 

Reverie departe de lumea dezlantuita

kr
kr

Intr-o zi sufletul mi-a soptit un vis ce m-a rugat sa il tin doar pentru noi. L-am ascultat, am cuprins incet cu mintea acel vis si l-am pus in ungherul acela cu poate va fi sa fie. Dar nu eram doar noi. Cineva acolo Sus , ne-a auzit soaptele abia articulate si a hotarat sa lase visul sa zboare. Sa isi traiasca clipa lui dinspre va fi, inspre este si apoi inspre  amintire.

Asa am ajuns sa vad cu ai mei si oameni dragi noua, carora le multumesc, o parte din frumusetile pe care Dumnezeu le-a harazit acestei tari minunate. Cata binecuvantare avem si uneori uitam asta.

Am ajuns la Orsova pe Dunare. Cata frumusete si liniste are acest loc. Cand priveam Dunarea aveam sentimentul ca cineva imi soptea ¨lasa aici tot ce simti ca te apasa si incarca-te cu tot ce e bun de aici.¨

Asa am si facut. Pentru ceva timp am lasat in spate tot si am inchis fereastra catre ganduri si intrebari si m-am bucurat de oaza de liniste in care Dumnzeu a permis sa ajungem.

Am profitat din plin de frumusetea Dunarii si ne-am plimbat cu barca . Ma uitam fascinata in jur si  simteam in fiecare parte de peisaj mana lui Dumnezeu. Arhitect si peisagist perfect. Fiecare piatra , fiecare stanca sau picatura de apa , respira Dumnezeirea.  Am primit linistea aceea cu tot sufletul si fiecare gand era doar acolo catre El spre multumire si ruga de bine pentru cei dragi. In tot intinsul acela de apa si stanci a aparut si manastirea Mraconia. Ca dovada a dorintei de a multumi si a nevoii de rugaciune continua. Aveam sentimentul ca Dumnezeu  pus o bucatica de Rai acolo.  Exact cum ne spuneau bunicii nostri . In ciuda zgomotelor din jur tot ce auzeam era linistea aceea binefacatoare, vindecatoare, care iti inunda sufletul si mintea exact cand ai nevoie.Simteam cum se revarsa in mine, in sufletul meu, atingerea de Sus si linistea pe care o cautam , departe de lumea dezlantuita. Imi disparuse si  acea teama de a ma plimba cu o barca pe care o aveam in minte si in suflet . Era ca si cum Cineva stersese  din mintea mea tot ce ma putea speria. Eram socata si eu, drept sa va spun.)).

Am avut norocul sa intalnim omeni saritori, care au facilitat ajungerea mea in barca. Cred cu tarie ca totul a fost arnat de Sus. Desi mintea imi spunea, asta e ,nu se poate, sufletul zicea ba da. Si asa a fost.

Dupa plimbarea pe Dunare , ne-am intors la pensiunea Casa Verde Loc de relaxare perfect. Linistit, condus de oameni primitori. Locul unde muntele si Dunarea par a-si sopti reciproc povesti auzite in nopti instelate si zile senine. Oaza de liniste ,de care avem din cand in cand nevoie si din care va garantez ca veti pleca cu gandul ca veti reveni sigur. E acel loc pe care il cauti uneori ca sa poti sa te reincarci si mai ales locul in care sa poti sa te regasesti, caci te indeamna la un dialog cu tine, cu inima si sa te reconectezi cu ceea ce conteaza cu adevarat. Aici poti sa iti dai seama ca tot ce conteaza sunt oamenii dragi, familia, sufletul tau. Daca te lasi purtat de acel sunet al apei ce atinge pontonul iti dai seama ca Dumnezeu a facut toate locurile acestea pentru om din dragoste de om.

Aceasta a fost doar o mica parte din escapada noastra, departe de lumea dezlantuita. Daca aveti timp, va recomand sa mergeti acolo. Nu veti regreta. Eu am regretat doar ca nu am putut sa ma bucur de un rasarit de soare. Era ceata. In rest nici un regret. Doar bucurie.

Sufletul şi valsul iubirii

Lin, rapid, vesel sau prea nervos, molcom sau ca o ploaie de vară, sufletul trăieşte. Chiar şi atunci când nouă ne e lene să o facem sau simţim că  nu mai putem el trăieşte. Şi o face aparent tăcut. Îşi şi ne trăieşte fiecare clipă cu bunele ei sau cu relele ei, conştient fiind de faptul că la un moment dat vom avea nevoie de tot ce el adună.

Despărţiri, renunţări, dureri ce lasă urme adânci, visuri ce au fost abandonate,alături de amintiri dulci, bucurii şi speranţe pentru mâine, toate sunt ţinute de suflet întocmai ca un arhivar ce nu renunţă la nimic. Nu o face  nu pentru că nu ar putea , ci pentru că ştie că ne-ar ştirbi din noi. Ne-ar fura o parte din ce vom fi si mai ales din cum vom fi.

Ne definim şi desăvârşim prin tot ceea ce trăim. E drept că sunt anumite perioade în care sentimentul e de dezintegrare, de sfărmare în bucăţi a întregului univers propriu. Atunci paşii ne sunt grei şi mergem din inerţie mai departe. Cu ce? Cu acea speranţă pe care sufletul a păstrat-o întocmai ca un arhivar dibace, ce a învăţat de la Creator ce ne ajută. Când credem că nu vom avea puterea să ne reconstruim universul zdruncinat fie de noi, fie de alţii sau de valurile vieţii,apare în calea noastră Iubirea. Timidă, dar zâmbitoare ne atinge uşor apoi aşteaptă răbdătoare să o vedem, să întindem mâna către ea. Ştie că e posibil să ne temem, dar e sigură că vom păşi pe drumul pe care ni-l deschide în faţă.  Doar ne ştie sufletul pe ale cărui corzi alege să îşî cânte melodia.

Universul nostru redevine Lumină,Zâmbet şi Dăruire. Sufletul e vesel iar şi trăieşte cu bucurie şi speranţă totul, făcând din fiecare clipă o amintire şi un rezervor de speranţă în timp ce dansează Valsul Iubirii.

 

E acea zi în care…

….În care o mâna de om saluta lumea cu un glăscior mic. Dar hotarât să fie auzit si să arate că e luptător.

Ziua în care mă prind de mână cu copilăria şi vorbesc cu puştoaica ce încă mai aşteaptă răbdatoare ca omul mare să se mai joace cu raza de soare şi cu norii. Mă prind de mână cu ea şi înalţ zmeie pe care am scris visuri.

E ziua în care ridic ochii spre albastrul cerului  şi caut semne de bine în timp ce înalţ gând rugă pentru toţi cei dragi. Si mă las răsfătată de vară. Doar e anotimpul pe care l-am salutat pentru prima dată. Suflu uşor către un nor pe care îl rog să ducă către cer Mulţumesc şi promit să îmi folosesc talantul. E darul meu pentru Dumnezeu.

Azi e mai mult ca oricând despre mulţumesc. Acel mulţumesc pentru fiecare zi  şi fiecare secundă alături de toţi ai mei dragi.Mulţumesc pentru ca îmi sunt şi  că au ales să le fiu.   Mulţumesc pentru Iubire. Mulţumesc,dragii mei părinţi pentru tot.

Ziua în care adun în mine frumosul venit dinspre oameni dragi. Gesturi, urări, gânduri ce poartă în ele sentimente ce scriu poveşti frumoase pe care filă a zilelor ce au fost, sunt  şi cu voia Lui, vor fi.

Gand bun şi fărâmă de suflet trimit către voi toţi ,agăţate de un puf de nor. E darul meu pentru voi tot timpul, dar  mai ales azi.

 

 

Tăcere

¨Ne pare lumea azi străină şi rece. Peste  noapte au apărut ziduri ce ieri erau inexistente.¨, mi-au şoptit triste cuvintele.

Se izbesc de ele si se întorc goale şi făra a mai avea vreun sens. Goale şi triste. Şi-au pierdut aripile. Le strâng cu grijă şi le spun că mâine vor zbura iar. Poate îndeajuns de sus, încat să simtă iar soarele mangâindu-le. Tac. Au ales tăcerea. Doar azi.  Mâine vor fi iar la fel ca ieri. Azi au nevoie să tacă…Si să audă, poate să şi înteleagă alte tăceri

Eu le mângâi cu gândul si le spun că tăcerea ascunde in ea mii şoapte ce înca nu îşi pot întinde aripile spre a deveni cuvinte lumina. Stiu că le e greu sa înteleaga acum, dar va veni şi acea zi în care totul va fi clar.