Pentru doamne dar si pentru domnii care isi doresc sa surprinda sotiile.

Stiti nu, acel moment in care te uiti ca naucita in dulap si iti dai seama ca tinutei cea mai cea ii lipseste cel mai important accesoriu?

Cum care? Geanta!

Din punctul meu de vedere nu diamantele sunt cele mai bune prietene a unei femei, ci geanta, poseta sau rucsacul.

Azi am aflat de miravelli.ro. Cand am intrat pe site am exclamat: Evrika, cineva stie!

O femeie e ca un cameleon in ceea ce priveste tinutele.Azi poate avea dispozitie jucausa si are nevoie de un rucsacel comod si incapator in care sa puna tot ce are nevoie pentru a fi wow si pe carari de munte. Sau poate vrea sa fie chic intr-o zi de vara. Sau cine stie ce invitatie romantica va primi si are nevoie de o poseta. Asa ca niciodata nu sunt in plus aceste accesorii.

Accesorile sunt cele care atrag atentia. Indiferent ce tinuta avem de la sport la elegant. Mai ales daca sunt de calitatate. Iar cele de pe maravelli.ro atrag prin materiale calitative, pret si culoare.Nu sunt terne. Asa cum nicio femeie nu e terna. Daca ai un accesoriu vesel so tu radiezi mai multa bucurie, lumina si atragi priviri. Te faci remarcata. Captezi atentia. Si….

Doamnelor, cei de la Maravelli dau startul unui concurs maine.

Oricine se inscrie pe site si isi lasa email-ul, da like paginii poate castiga o geanta. Concursul dureaza intre 8-22 August.

Poseta-bleumarin-din-piele-Luisa-fata-600x600Asa ca dragile mele cititoare dar si dragi cititori care vreti sa surprindeti pe cineva drag, vizitati site-ul.

Reclame

Seri de iulie

Sunetul serilor de iulie – picurii de ploaie atingand pamantul. Repetitiv, calm ca o poveste soptita noua celor de aici, de undeva din stele sau poate e povestea fiecaruia dintre noi traita in colt de lume.

Alteori e repetitiv dar cu un tumult ce imi lasa impresia ca are imagazinat in el agitatia noastra, nemultumirile, clipele de furie. Se revarsa din Cer rapid, parca aratandu-ne intr-o oglinda cat se pierde din graba noastra spre un progres iluziorul. Sau poate fiecare picur ce cade grabit poarta secundele pe care le-am zorit sa treaca ca sa devenim oameni mari….

Nu va e dor de calmul verilor trecute cand luna era tainuitoarea soaptelor si viselor noastre, inmiresmate discret de parfumul reginei noptii?

Tacerea-netacere

Privirea ii „adormise” pe salutul cerului catre Pamant. Era un calm desavarsit in acel salut. O tacere..netacere.

Deodata auzi vocea lui Rafael:

-Salutare.Ce faci, filosoafa mea?Pe unde iti umbla gandurile?5D-DIY-3D.jpg_340x340

Medeea isi intoarse privirea spre el. Atunci Rafael simti ca in acea privire se adunasera o multime de intrebari.

-Rafel de ce se retrag oamenii in taceri?il intreba punand cafeaua in ibric.

-Poate ca s-au golit de cuvinte…

-Se poate goli cineva cu adevarat de cuvinte?

-Da. Cel putin de cele senine. Stii sunt situatii in care cuvintele par prea goale. Si atunci de teama sa nu aiba rezonanta unui sunet de tinichele cadem in tacere. E posibil si altceva. Sa ne fie atat de multe sentimentele, freamatele, incat sa nu le putem cuprinde in cuvinte.

-Sau poate tacem ca sa ne auzim?O tacere…netacere?

-Hmm. Asta cu tacerea netacere e noua. Posibil. Posibil sa fie atat de puternic totul incat sa fim amutiti. Si atunci, poate amutiti fiind, ne auzim si vorbim cu Cerul, cu Pamantul, cu Sufletul.

– Vrei sa spui ca de fapt, prin taceri ne redefinim, ne reconectam cu sinele? Prin tacere lasam loc Inaltului ce salasuieste in fiecare sa ne cuprinda.

– Da,se poate spune si asa. Omul mai are nevoie si de taceri… ii spuse Rafael in timp ce ii prinse mainile in calusul palmelor sale.

– Sunt si fugi in taceri. Fugim departe de ce ne raneste sau poate de intrebari ce ne zguduie lumea asa cum o avem faurita in interiorul nostru. Sunt cuvinte care se incrusteaza atat de adanc in noi incat de uimire, durere sau revolta nu putem alege altceva decat aparenta tacere. Spunand acestea Medeea ii turna cafeaua aburinda in ceasca. Aburii cafelei parca erau ganduri ce isi cauta locasul.

– Medeea, tacerea cladeste sau doar indeparteaza? o intreba Rafael sorbind din cafeaua fierbinte.

– Eterna dualitate…raspunse Medeea prinzandu-si in par o frezie din buchetul primit ieri de la Rafael.

-Vezi frezia asta in doua culori? Ce perfect se intrepatrund. Asa e si cu tacerea. Tacem si ne restituim noi noua. Ne recladim adunand faramele fiecarei zile in care am invatat ceva. Devenim mai constienti de eul nostru cel faurit in Inalt. Atunci,incet, ne indepartam de ce nu era cum trebuia in noi si in relatiile noastre.

Rafael tacu pret de cateva minute. Iesi pe terasa casei si simti cum linistea il imbratiseaza. Respira adanc ca si cum ar fi vrut sa inglobeze in el acea liniste.

Medeea veni si ea si privi in tacere ploaia care atingea pamantul.

– Tacerea-ruga…sopti ca si cum se temea sa nu tulbure acea frumusete a ploii.Cand ne asezam in fata icoanei, imperfectul din noi amuteste. In tacere se ridica ruga sufletului catre cer. Dumnezeu ne asculta si ne aude si tacerile. El le intelege caci stie ca tacerea e netacere, e ruga soptita a mintii si sufletului.

Rafael o prinse de mana si iesira in ploaie. Stateau imbratisati simtind si ei sarutul ploii. Sufletele lor multumeau lui Dumnezeu pentru tot. Nu era nevoie de cuvinte.

Luptaţi pentru visurile voastre.

banner

„Cum se transformă un vis în realitate? Prin ambiţie, determinare, multă muncă şi grijă. Da, de un vis trebuie să ai multă grijă. Să nu îi dai drumul orice ar fi. Să alergi împreună cu el până prinde aripi. Vin momente în care oboseşti şi simţi că e prea mult. Că nu mai poţi. E normal să fie aşa. Dar  în acelaşi timp îţi găseşti puterea de a merge mai departe. De a trece peste orice obstacol pe care viaţa ţi-l poate scoate în cale.

Cu fiecare zi care trece, fiecare dintre voi este un pic mai aproape de a-şi vedea visul zburând spre realitate. Aduceţi-vă aminte că ficare clipă de luptă, pe care aţi transformat-o în victorie, a făcut posibilă ziua de azi.  Totul se întâmplă cu un motiv în viaţă. Aduceţi în prim plan ambiţia şi mai ales abilitatea. Abilitatea de a trece bariere reale, de a vă bucura de tot ce vă inconjoară în ciuda dizabilităţii. Voi ne arătaţi zilnic că în vocabularul nostru uzual nu ar trebui să existe „nu pot”.

Luptaţi pentru voi şi pentru toţi cei care au nevoie de o încurajare, de speranţă. Când vă este greu aduceţi-vă aminte de fiecare minut în care aţi visat şi mai ales de toate orele de muncă pe care le-aţi depus ca să ajungeţi aici. Luptaţi pentru visurile voastre.

Pentru mine, oameni frumoşi şi ambiţioşi, sunteţi deja campioni. Campionii vieţii. „

Acesta ar fi mesajul meu pentru echipa paralimpica a României prezentă la Jocurile paralimpice de la Rio 2016.

Aceşti învingători îşi pot vedea visurile devenind realitate la Rio datorită susţinerii celor de la Olympus.

Olympus susține pentru a doua oară consecutiv sportivii care vor participa la Jocurile Paralimpice de la Rio și va direcționa către Comitetul Paralimpic 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus cumpărată .

Prin intermediul campaniei “Sustinem adevaratii invingatori”, Olympus are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare a mișcării paralimpice din România, oferind sportivilor cu dizabilități o expunere care să le asigure un nivel de notorietate crescut, comparabil cu cel al sportivilor fără dizabilități. În perioada iulie – septembrie, Olympus direcționează Comitetului Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată.

Haideţi să susţinem adevăraţii învingători. E simplu şi normal,cred eu.

Dor

Dincolo de azi e amintirea de ieri. E un zambet pe care l-am ascuns in cutiuta sufletului spre a ma readuce macar pentru o secunda in timpul in care totul parea atat de simplu. E dorul acela ce isi canta melodia aproape in tacere. Caci nu vrea sa tulbure prea tare lumea de acum. Aziul ce se indreapta cu pasi mici spre ieri. Si mai apoi ia calea dorului.

Daca azi, ar fi ca sa ma intalnesc pe o coarda de suflet cu cea de ieri, un ieri indepartat, i-as spune ca imi e dor de diminetile in care radeam la trezire, de serile instelate in care piesele de teatru ma purtau in lumi si vieti noi soptite de cutia magica, ca mi-e dor de puritatea oamenilor , de simplitatea lucrurilor. Nu as mai alerga cu asa mare nesat spre maturitate. Ci as lasa fiecare minut sa se sedimenteze frumos in mine.

Mi-e dor de mari actori ce mi-au leganat copilaria . De voci profunde ce dadeau magie serilor de iarna.

Mi-e dor de voci calde ce acum tac. Mi-e dor de mirosul trandafirilor din curtea bunicii. Nu pentru ca nu ar mai fi trandafiri ci pentru ca erau acolo, in locul drag inimii mele.

Stiu ca maine imi va fi dor de azi. Stiu ca peste ceva vreme imi va fi dor de persoane dragi aflate la mii de km departare.  Atunci voi sopti mi-e dor si voi scoate din cutiuta sufletului acel zambet pe care il voi atarna de coarda dorului ca sa sopteasca vesel melancolia.

Dorul e parte din noi. E o fateta a umanitatii noastre. Doare uneori , dar si mangaie. Stiu ca suna paradoxal. Pe mine dorul uneori ma atinge foarte suav, alteori ma zdruncina ca un val mare ce loveste tarmul. Dar ma si motiveaza . Ma motiveaza sa scriu, sa simt, sa vreau sa fiu bine ca in ziua in care cineva drag revine acasa , eu sa fiu aici asa cum ma stie. Cu zambetul la purtator, cu bratele deschise.

Acest articol e scris cu sufletul pentru campania „Mi-e dor” lansata de Teatru Nottara.

 

 

Prinţesa călătoare, de pe bobul de mazăre

Sunt momente în care, sinceră să fiu, aş pleca hai hui doar cu visuri şi ganduri bune în buzunarul inimii. Mai ales vara. Dacă în dicţionar s-ar pune şi poze alături de cuvintele călător şi vizitator ar putea fi pusă liniştit poza subsemnatei. Aşa mă detaşez de tot ce se adună în timp în minte şi suflet.

Ador să vizitez locuri noi. Dar trebuie să recunosc că sunt cam puţin rezistentă la mersul pe jos. Asta e marea mea nemulţumire. Când mi-e lumea mai dragă, picioarele mele spun stop joc. Vrem pauză. Şi uite aşa prinţesa grupului rămâne în urmă. Ai mei dragi şi drăguţi nu comentau niciodată nimic. Nici nu era nevoie . O făceam eu în locul lor: „Hai prinţesa de pe bobul de mazăre. Trebuia să pleci cu o oră înainte şi poate aşa ajungeai şi tu la locul cu pricina odată cu ceilalţi. Dăcă erai pe munte hibernai aici. Noroc că eşti în oraş.”

Îmi aduc aminte de anul trecut când am plecat la Alba Iulia să vizităm Cetatea. Eram super încântată de idee. Dar în acelaşi timp şi un pic supărată pentru că ştiam , iar o sa strig pauză exact când era excursia în toi. Nu am o problemă cu statul în picioare. Paradoxal , nu.? Doar cu mersul pe jos pe distanţe lungi.

Am ajuns acolo şi deja mă  gândeam cum să îmi dozez efortul ca să nu încetinesc ritmul tuturor. Când deodată aud glasul unui prieten strigându-mă: ” Prinţesă caleaşca te aşteaptă. ”

M-am întors mirată. La picioarele mele afla un pachet nu prea mare, pe care scria frumos . „Pentru a noastră prinţesă.. şi din drag pentru noi!”. Am deschis pachetul nedumerită. Zăpăciţii mei ştiau că eu nu am habar să merg pe role. Aşa că,  ceva  de genul asta nu putea fi. Si am dat cu ochii de un

skateboard electric.

sk
Acum trebuie să vă spun că visam de ceva vreme la el. Dar în secret. Sau cel puţin aşa credeam eu. Se pare că aveam printre noi un paranormal. Vă mărturisesc că m-am bucurat ca un copil mic. M-am urcat pe el si dădeam ture de ziceai că sunt la circuit de formula 1.

Am pornit să vizităm Cetatea. Ghici cine era în faţă? Daaaa, eu prinţesa de pe bobul de mazăre. La masă am întrebat cum de au ştiut de visul meu secret. La care, prietenul meu a răspuns nonşalant:” Nu am ştiut, dar eu unul mă şi vedeam aşteptându-te iar cu urechile alungite de foame. Şi m-am gandit să caut o soluţie. Uite aşa, în miez de noapte bântuiam netul. Am dat de cei de la Depozit Online.ro.

logo

 

Când am văzut categoria skateboard electric, am strigat precum Arhimede….Evrika! Mai aveam un pic şi ţopăiam prin casă în miez de noapte. Am şi trimis mail de mulţumire celor de la Depozit Online, pentru că au adăugat în oferta lor aceste skateboard-uri. Ne-a pufnit râsul pe toţi! Nu sunt genul care să se supere aşa uşor, aşa că râdeam şi eu cu gura până la urechi.
Am pus mâna pe tabletă şi am intrat şi eu pe Depozit Online.ro, ca să mai comand încă un skateboard electric. Nu se ştie niciodată când voi avea nevoie de încă unul ca să mă plimb alături de o persoană dragă, prin oraşele ţării. Chiar am rămas uimită de oferta disponibilă ! De la materiale de construcţii, armături, plăci izolante, scule electrice, şi până la biciclete, obiecte pentru champing, şezlong-uri şi jucării pentru cei mici, toate la preţuri foarte faine.

Suflet gravat pe bijuterii

Sunt omul cuvintelor. Le-am învăţat farmecul şi puterea. Le dăruiesc aici şi oriunde pot cu mult drag fiind conştientă de faptul că pot construi punţi şi lega suflete. Cu un cuvânt pot descrie o lume interioară, reuşesc să scot la lumină cântecul sufletului meu. M-au fascinat mereu.

Când dăruiesc cuiva drag un cadou, întotdeauna îl însoţesc de câteva cuvinte care să rămână în sufletul persoanei.

Îmi place să aleg cadoul poveste, care atunci cînd e privit, folosit, să readucă pe chipul celui care il are un zâmbet iar în suflet o amintire, o poveste. De aceea uneori stau cu orele în magazine. În fiecare dar e o parte din mine. Tocmai acesta e motivul pentru care încep tot mai mult să cochetez cu ideea cadourilor trainice. Şi ce cadou e mai trainic decât o bijuterie personalizată  ?

O bijuterie personalizată e purtătoarea unor poveşti de suflet. Poartă în ea momente dragi si sentimente pe care doar vorbele nu le pot cuprinde.   Cum ar fi o inimă pe care să pot grava printr-un cuvânt o dragoste de o viaţă ce nu are nevoie de prea multe cuvinte, dragostea pentru părinţi. O brăţară a dragostei pe care i-aş ruga să o poarte pe mâna stângă, căci acolo e cărarea sufletului, atunci când vor împlini 50 de ani de căsnicie. În ea aş grava un mulţumesc ce poartă în el o poveste ştiută de sufletele noastre.inima

Prietenii sunt îngeri cu aripi crescute în suflet. Aşa îi văd eu. Aşa sunt pentru mine.  Fără ei viaţa ar fi mai pustie. Paginile vieţii ar fi lipsite de strălucire, de atingerea specială a lui Dumnezeu prin ei.  Acum pentru că am găsit locul bannere-lovebird-2în care poveştile pot fi mai mult decât atât,e mai simplu să dăruiesc. O brăţară simplă  cu numele fiecărei prietene  ce mi-a fost dăruită de Sus e cadoul perfect. Sau poate brăţara ce poartă în ea gândul meu rugă pentru fiecare om drag, prieten, prietenă sau familie.

inger

Brăţara înseamnă legătura între suflete.

Dacă vreodată aţi fi în pană de idei,nu uitaţi că există acest loc n care poveştile frumoase pot fi gravate din suflet pentru suflet.