Luptaţi pentru visurile voastre.

banner

„Cum se transformă un vis în realitate? Prin ambiţie, determinare, multă muncă şi grijă. Da, de un vis trebuie să ai multă grijă. Să nu îi dai drumul orice ar fi. Să alergi împreună cu el până prinde aripi. Vin momente în care oboseşti şi simţi că e prea mult. Că nu mai poţi. E normal să fie aşa. Dar  în acelaşi timp îţi găseşti puterea de a merge mai departe. De a trece peste orice obstacol pe care viaţa ţi-l poate scoate în cale.

Cu fiecare zi care trece, fiecare dintre voi este un pic mai aproape de a-şi vedea visul zburând spre realitate. Aduceţi-vă aminte că ficare clipă de luptă, pe care aţi transformat-o în victorie, a făcut posibilă ziua de azi.  Totul se întâmplă cu un motiv în viaţă. Aduceţi în prim plan ambiţia şi mai ales abilitatea. Abilitatea de a trece bariere reale, de a vă bucura de tot ce vă inconjoară în ciuda dizabilităţii. Voi ne arătaţi zilnic că în vocabularul nostru uzual nu ar trebui să existe „nu pot”.

Luptaţi pentru voi şi pentru toţi cei care au nevoie de o încurajare, de speranţă. Când vă este greu aduceţi-vă aminte de fiecare minut în care aţi visat şi mai ales de toate orele de muncă pe care le-aţi depus ca să ajungeţi aici. Luptaţi pentru visurile voastre.

Pentru mine, oameni frumoşi şi ambiţioşi, sunteţi deja campioni. Campionii vieţii. „

Acesta ar fi mesajul meu pentru echipa paralimpica a României prezentă la Jocurile paralimpice de la Rio 2016.

Aceşti învingători îşi pot vedea visurile devenind realitate la Rio datorită susţinerii celor de la Olympus.

Olympus susține pentru a doua oară consecutiv sportivii care vor participa la Jocurile Paralimpice de la Rio și va direcționa către Comitetul Paralimpic 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus cumpărată .

Prin intermediul campaniei “Sustinem adevaratii invingatori”, Olympus are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare a mișcării paralimpice din România, oferind sportivilor cu dizabilități o expunere care să le asigure un nivel de notorietate crescut, comparabil cu cel al sportivilor fără dizabilități. În perioada iulie – septembrie, Olympus direcționează Comitetului Național Paralimpic câte 50 de bani pentru fiecare sticlă promoțională de lapte de consum Olympus (1,5% și 3,5% grăsime) cumpărată.

Haideţi să susţinem adevăraţii învingători. E simplu şi normal,cred eu.

Dor

Dincolo de azi e amintirea de ieri. E un zambet pe care l-am ascuns in cutiuta sufletului spre a ma readuce macar pentru o secunda in timpul in care totul parea atat de simplu. E dorul acela ce isi canta melodia aproape in tacere. Caci nu vrea sa tulbure prea tare lumea de acum. Aziul ce se indreapta cu pasi mici spre ieri. Si mai apoi ia calea dorului.

Daca azi, ar fi ca sa ma intalnesc pe o coarda de suflet cu cea de ieri, un ieri indepartat, i-as spune ca imi e dor de diminetile in care radeam la trezire, de serile instelate in care piesele de teatru ma purtau in lumi si vieti noi soptite de cutia magica, ca mi-e dor de puritatea oamenilor , de simplitatea lucrurilor. Nu as mai alerga cu asa mare nesat spre maturitate. Ci as lasa fiecare minut sa se sedimenteze frumos in mine.

Mi-e dor de mari actori ce mi-au leganat copilaria . De voci profunde ce dadeau magie serilor de iarna.

Mi-e dor de voci calde ce acum tac. Mi-e dor de mirosul trandafirilor din curtea bunicii. Nu pentru ca nu ar mai fi trandafiri ci pentru ca erau acolo, in locul drag inimii mele.

Stiu ca maine imi va fi dor de azi. Stiu ca peste ceva vreme imi va fi dor de persoane dragi aflate la mii de km departare.  Atunci voi sopti mi-e dor si voi scoate din cutiuta sufletului acel zambet pe care il voi atarna de coarda dorului ca sa sopteasca vesel melancolia.

Dorul e parte din noi. E o fateta a umanitatii noastre. Doare uneori , dar si mangaie. Stiu ca suna paradoxal. Pe mine dorul uneori ma atinge foarte suav, alteori ma zdruncina ca un val mare ce loveste tarmul. Dar ma si motiveaza . Ma motiveaza sa scriu, sa simt, sa vreau sa fiu bine ca in ziua in care cineva drag revine acasa , eu sa fiu aici asa cum ma stie. Cu zambetul la purtator, cu bratele deschise.

Acest articol e scris cu sufletul pentru campania „Mi-e dor” lansata de Teatru Nottara.

 

 

Prinţesa călătoare, de pe bobul de mazăre

Sunt momente în care, sinceră să fiu, aş pleca hai hui doar cu visuri şi ganduri bune în buzunarul inimii. Mai ales vara. Dacă în dicţionar s-ar pune şi poze alături de cuvintele călător şi vizitator ar putea fi pusă liniştit poza subsemnatei. Aşa mă detaşez de tot ce se adună în timp în minte şi suflet.

Ador să vizitez locuri noi. Dar trebuie să recunosc că sunt cam puţin rezistentă la mersul pe jos. Asta e marea mea nemulţumire. Când mi-e lumea mai dragă, picioarele mele spun stop joc. Vrem pauză. Şi uite aşa prinţesa grupului rămâne în urmă. Ai mei dragi şi drăguţi nu comentau niciodată nimic. Nici nu era nevoie . O făceam eu în locul lor: „Hai prinţesa de pe bobul de mazăre. Trebuia să pleci cu o oră înainte şi poate aşa ajungeai şi tu la locul cu pricina odată cu ceilalţi. Dăcă erai pe munte hibernai aici. Noroc că eşti în oraş.”

Îmi aduc aminte de anul trecut când am plecat la Alba Iulia să vizităm Cetatea. Eram super încântată de idee. Dar în acelaşi timp şi un pic supărată pentru că ştiam , iar o sa strig pauză exact când era excursia în toi. Nu am o problemă cu statul în picioare. Paradoxal , nu.? Doar cu mersul pe jos pe distanţe lungi.

Am ajuns acolo şi deja mă  gândeam cum să îmi dozez efortul ca să nu încetinesc ritmul tuturor. Când deodată aud glasul unui prieten strigându-mă: ” Prinţesă caleaşca te aşteaptă. ”

M-am întors mirată. La picioarele mele afla un pachet nu prea mare, pe care scria frumos . „Pentru a noastră prinţesă.. şi din drag pentru noi!”. Am deschis pachetul nedumerită. Zăpăciţii mei ştiau că eu nu am habar să merg pe role. Aşa că,  ceva  de genul asta nu putea fi. Si am dat cu ochii de un

skateboard electric.

sk
Acum trebuie să vă spun că visam de ceva vreme la el. Dar în secret. Sau cel puţin aşa credeam eu. Se pare că aveam printre noi un paranormal. Vă mărturisesc că m-am bucurat ca un copil mic. M-am urcat pe el si dădeam ture de ziceai că sunt la circuit de formula 1.

Am pornit să vizităm Cetatea. Ghici cine era în faţă? Daaaa, eu prinţesa de pe bobul de mazăre. La masă am întrebat cum de au ştiut de visul meu secret. La care, prietenul meu a răspuns nonşalant:” Nu am ştiut, dar eu unul mă şi vedeam aşteptându-te iar cu urechile alungite de foame. Şi m-am gandit să caut o soluţie. Uite aşa, în miez de noapte bântuiam netul. Am dat de cei de la Depozit Online.ro.

logo

 

Când am văzut categoria skateboard electric, am strigat precum Arhimede….Evrika! Mai aveam un pic şi ţopăiam prin casă în miez de noapte. Am şi trimis mail de mulţumire celor de la Depozit Online, pentru că au adăugat în oferta lor aceste skateboard-uri. Ne-a pufnit râsul pe toţi! Nu sunt genul care să se supere aşa uşor, aşa că râdeam şi eu cu gura până la urechi.
Am pus mâna pe tabletă şi am intrat şi eu pe Depozit Online.ro, ca să mai comand încă un skateboard electric. Nu se ştie niciodată când voi avea nevoie de încă unul ca să mă plimb alături de o persoană dragă, prin oraşele ţării. Chiar am rămas uimită de oferta disponibilă ! De la materiale de construcţii, armături, plăci izolante, scule electrice, şi până la biciclete, obiecte pentru champing, şezlong-uri şi jucării pentru cei mici, toate la preţuri foarte faine.

Suflet gravat pe bijuterii

Sunt omul cuvintelor. Le-am învăţat farmecul şi puterea. Le dăruiesc aici şi oriunde pot cu mult drag fiind conştientă de faptul că pot construi punţi şi lega suflete. Cu un cuvânt pot descrie o lume interioară, reuşesc să scot la lumină cântecul sufletului meu. M-au fascinat mereu.

Când dăruiesc cuiva drag un cadou, întotdeauna îl însoţesc de câteva cuvinte care să rămână în sufletul persoanei.

Îmi place să aleg cadoul poveste, care atunci cînd e privit, folosit, să readucă pe chipul celui care il are un zâmbet iar în suflet o amintire, o poveste. De aceea uneori stau cu orele în magazine. În fiecare dar e o parte din mine. Tocmai acesta e motivul pentru care încep tot mai mult să cochetez cu ideea cadourilor trainice. Şi ce cadou e mai trainic decât o bijuterie personalizată  ?

O bijuterie personalizată e purtătoarea unor poveşti de suflet. Poartă în ea momente dragi si sentimente pe care doar vorbele nu le pot cuprinde.   Cum ar fi o inimă pe care să pot grava printr-un cuvânt o dragoste de o viaţă ce nu are nevoie de prea multe cuvinte, dragostea pentru părinţi. O brăţară a dragostei pe care i-aş ruga să o poarte pe mâna stângă, căci acolo e cărarea sufletului, atunci când vor împlini 50 de ani de căsnicie. În ea aş grava un mulţumesc ce poartă în el o poveste ştiută de sufletele noastre.inima

Prietenii sunt îngeri cu aripi crescute în suflet. Aşa îi văd eu. Aşa sunt pentru mine.  Fără ei viaţa ar fi mai pustie. Paginile vieţii ar fi lipsite de strălucire, de atingerea specială a lui Dumnezeu prin ei.  Acum pentru că am găsit locul bannere-lovebird-2în care poveştile pot fi mai mult decât atât,e mai simplu să dăruiesc. O brăţară simplă  cu numele fiecărei prietene  ce mi-a fost dăruită de Sus e cadoul perfect. Sau poate brăţara ce poartă în ea gândul meu rugă pentru fiecare om drag, prieten, prietenă sau familie.

inger

Brăţara înseamnă legătura între suflete.

Dacă vreodată aţi fi în pană de idei,nu uitaţi că există acest loc n care poveştile frumoase pot fi gravate din suflet pentru suflet.

8 Martie

 E Martie. Un martie capricios. In care primavara se joaca cu iarna . Si ne pacaleste facandu-ne sa credem ca a venit. Si noi ne prindem in jocul ei.

Si jucandu-ne adunam zambete. Si le daruim primind in schimb iubirea celor carora le sunt daruite.

Maine e 8 martie. In copilarie mi se parea cea mai frumoasa zi din toata primavara. Si acum la fel. Mi se pare ca toata frumusetea e adunata in aceasta zi. Oamenii , desi grabiti, se opresc sa cumpere flori. Totul e mai viu, mai colorat.  Mai plin de emotie. Daruim si nu neaparat din conventie. Ci pentru ca ne e drag sa o facem.

Traim altfel parca aceasta zi. Caci e si ziua ei. A mamei. A fiintei ce se daruieste pe sine .

Mama, e omul de la care invatam din prima clipa de viata ce inseamna iubirea. In atingerea ei e un fulg dintr-o aripa de inger.

De la mama am invatat sa nu uit sa zambesc, chiar daca doare. De la ea am aflat ce inseamna a iubi. A avut rabdare, atunci cand eu nu mai aveam. Si putere cand eu credeam ca o sa cad. M-a invatat sa nu imi uit jocul copilariei, dar si sa fiu un om matur. Multumesc, draga mea mama.

Pentru mine asta e frumusetea zilei de 8 martie. Zambetul si lumina din ochii ei. Primavara a venit in sufletele noastre.

Sa o lasam sa se aseze calma si plina de caldura.  O primavara frumoasa ,de poveste, va doresc.

Copacul cu vise si cerul albastru

Ochii mi se odihnesc pe albastrul cerului de vara. Atunci ma linistesc si sufletul se izoleaza de tumultul terestru. Iubesc acele momente. Sunt o visatoare si o fiinta solara. Am cautat sa fur albastrul cerului si sa imi colorez lumea cu el. Sa imi asigur linistea pe care o simt cu fiecare zi senina. Nu am reusit. Pana ieri. Cand am primit cadoul de la un suflet pentru care a darui inseamna a trai. Daruieste tuturor sentimente frumoase, un colt de liniste in care poti visa: copacul cu vise. Cu adevarat un Om frumos de la care am ce invata. Multumesc, Maya, ca prin intermediul Cristinei mi-ai daruit un crampei de cer. Bijuteriile handmadeVelbi,  faurite de Cristina, sunt fiecare o poveste spusa frumos. In  setul  primit,  waterspell, imi   pare ca cerul si-a rupt o bucatica si a permis sa fie inchis in cercuri perfecte. Cata atentie la detalii si cata migala. Si mai ales talent si daruire. Sunt o admiratoare a lucrurilor handmade, dar  bijuteriile nu ma convingeau. Poate si datorita unui episod mai neplacut si anume- o mica durere a lobului urechii, datorata materialului din care erau confectionate tortitele cercelusilor. Asta pana la concursul organizat de Maria. Atunci m-am indragostit de crampeiul de cer.  A fost ca si cum fusese pus acolo pentru mine. Pare ciudat, stiu. Sincer, habar nu aveam ca se poate crea ceva superb din materiale comune.

In vara asta ma voi mandri cu ele. Multumesc, Maria, pentru dar. Dumnezeu sa iti daruiasca senin in viata. Cristina, multumesc pentru minunatia faurita. Sa ai spor, inspiratie şi sa faci bijuterii-poveste.

Articolul de suflet- leapsa ebloguri

Ieri, am primit invitaţia din partea Andreei, de a participa la o leapşă lansată de cei de la ebloguri. Mulţumesc, draga mea, că te-ai gândit la mine. Tema mi s-a părut a fi interesantă şi  tipul de propunere care obligă la o evaluare a articolelor pe care  le-am postat.

Care este articolul care ţi ,,s-a lipit de suflet ”cel mai mult din tot ce ai scris până acum şi din ce motiv?”  Aceasta e tema propusă .

E greu de spus, pentru că în fiecare articol am pus o fărîmă de suflet. O parte din mine; şi am încercat, cu fiecare cuvânt, să transmit ceva.

Dar, acceptând provocarea, trebuie să aleg o fărîmă .. mai specială..

 Aceasta ar fi „Şi Dumnezeu plânge”. Mi-e aproape de suflet, deoarece l-am scris cu picuri de lacrimi în suflet. Pentru toţi copiii care îşi pierd copilăria în tot acest tumult. Care nu mai cunosc iubirea şi mângâierea sau toleranţa. Mi-a fost oarecum dictat prin suflet.

Un semnal de alarmă  pentru toţi cei din jur.

Leapşa de azi o voi da mai departe  unor  prietene dragi: Adrianei, care înşiră adevărate mărgăritare şi Ioanei, cea care  mi-a redat încrederea în scris.