Dor

Ma viziteaza dorul. Il intreb ce vrea? Ce cauta in linistea ce cauta sa ma cuprinda? De ce se arunca brusc in luciul sufletului meu facand valuri?

Se mira si tace. Asa e el de fel.Tacut si molcom ca o seara tarzie de vara. E ca un scafandru ce cauta comori nestiute in adancuri.

Cauta in amintiri si aduce la intalnire cu sufletul meu voci, chipuri, locuri si intalniti ce sed cuminti intr-un sertar pe care scrie cu litere mici si discrete:Amintiri-Farime de suflet. Cheia are chiar numele lui, Dor. De aceea nu ma mir ca mai vine in vizita, cu cate o comoara agatata de el. Asa tiptil ca o felina. Vrea alinat.

Se joaca cateodata cu amintirile si ma face sa rad.

Are zile cand ma imbratiseaza melancolic si picuri de roua sufleteasca imi uda obraji. Atunci as vrea sa pot retraisc linstea si fericirea inocenta a zilelor in care nu existau furtuni si averse de tremur sufletesc. Il mangai cu o rugaciune si ii spun ca sper si cred. Atat, nimic mai mult.

Asez melancolia intr-un cotlon al sertarului si zambesc. Se retrage atunci cuminte ascunzandu-se intre farame de suflet.

Il port cu mine zi de zi. Asa cum facem toti desi sunt clipe in care ne sageata mult prea dureros. Atunci ne scaldam in privirile si zambetele celor de langa noi si trece.

Reclame

Cum e in lume?

Îmi odihneam privirea aseară pe un nor alb ca inocența şi un gând sprijinit pe un semn de întrebare îmi dădea tarcoale neastâmparat.

„Cum e azi în lume?”

„E freamăt mare. Doar suntem miliarde.”

ganduri-negative-ilustratie-femeie-in-costum„Cum e azi în lume?”insita el.

„E amalgam. E o înrâurire de lacrimi si zâmbete, de scrâşnet de dinți şi mângâieri, de împiedicări, căderi şi ridicări.

Sunt oameni care uită bucuria sau care au sufocat-o fără să vrea cu atatea oftaturi, lacrimi, întrebări . Iar alții ce o trăiesc din plin. Nu caută miloane sau miliarde de motive pentru a trăi bucuria. E de ajuns ca SUNT. Şi că pot fi, aşa cum e semnul de intrebare pentru tine, gandule, un sprijin pentru ceilalți semeni atunci cînd paşii li se împiedică sau sufletele li se sfărâmă.

În ciuda a tot şi toate ce le sunt atârnate greu de suflete oamenii încă visează. Înca întind aripi zorilor lor şi mulțumesc Tatalui.

Da, fiecare are un zor de zi care e doar al său. Îi bate in gene si îi fură visele, le cerne iar Lumina-lui-Dumnezeupe cele frumoase le înalță ca sa devină visuri şi apoi realitate. Lângă fiecare pune si ruga nopții şi a diminetii.

Cum e în lume? Forfotă, mare forfotă. Sunt miliarde de paşi care işi caută cărarea spre Undeva. Un Undeva cert sau ambigu, depinde de cel ce face paşii si de căt si ce anume a înteles el din menirea sa. Ne mişcăm fiecare in felul său, mai rapid, mai lent, spre interior pe care vrem să îl modelăm sau spre exterior pe care vrem să îl reclădim, să il facem poate mai bun.

E zumzet mare în lume. E un concert de miliarde de voci şi suflete. Uneori e calm ca o peisaj-cu-căraretoropeală de vară , alteori e agitat ca un rauleț tânar ce aleargă cu viteză pe văi de munte.

îmi pare ca e o foame în lume, dar nu trupească. Ci sufletească Sau poate mi se pare…

Aşa e in lume, gândule.

E frumos, e si urât uneori. E veselie dar şi tristețe. Dar e Credintă şi Sperantă, în fiecare zori de zi. ”

Gândul s-a sprijinit în semnul mirării şi mi-a şoptit să pun acest rîulet de idei aici, bucuros fiind de ce a provocat întrebarea lui. Voi ce părere aveți?

Da,existăm. Nu, nu suntem umbre.

Dumnezeu alege pentru fiecare cate un dar. Uneori vizibil, alteori ascuns in spatele unui aparent imperfect. Dar oricum toti suntem intr-un fel sau altul un pic imperfecti fie ca vrem sa acceptam sau nu. Doar ca pentru unii acel imperfect e vizibil si e numit generic dizabilitate. Ca orice pe lumea asta trebuia sa aiba un nume. E poate venita ca o smeriene pentru noi sau poate, desi e posibil sa fie mult spus, o lectie pentru unii semeni se ai nostri.

Da, pe mine una, pot spune ca Dumnezeu m-a fericit cu oameni cu ochii deschisi cu adevarat. Cu mintea si sufletul neferecate. Oameni care nu se mira de fapt ca dintr-un firesc al lucrurilor sunt in aceleasi locuri cu ei.

Dar sunt si oameni care sunt atat de convinsi ca viata nu le va scoate in cale persoane cu dizabilitate, cu atat mai mult in locuri in care merg ei incat se mira ca suntem acolo. E o mirare ca nu ne comportam ca niste umbre. Pai nu suntem umbre. Noroc ca e un procent infim al societatii.

Pentru ei le spun ca sentimente avem toti. Traim sub acelasi cer creat de Tatal. Suntem toti fiinte cu drepturi, sperante si batai de inima.

Ne comportam normal pentru ca suntem normali.

Da,EXISTAM. NU, NU SUNTEM UMBRE.

Am gasit azi un citat: Noi nu suntem definiti de handicapurile noastre, ci de capacitatile noastre”

Ne iarta

imagesIarta-ne pentru fiecare rana provocata de lacomie. Iarta-ne pentru lacrimile nesterse din prea multa mandrie.

Ne iarta pentru bratele-Ti deschise ce raman orfane.

Ne e devreme sa ne doara ranile Tale provocate de noi Sau asa credem. De fapt ne e un pic tarziu. Dar nu stim, nu vedem, nu auzim..

Ne iarta ca uneori tacem. E mult zgomot si poate ne e teama ca nu ne auzim. Cand buzele sunt mute si cuvintele nerostite, Tu, Doamne,sti ca mintea si sufletul Te cauta si Te striga.

Ne iarta pentru neiertare.

Poate azi am invatat pentru maine.

Ne iarta si ne ajuta!

Fericirea

Fericirea are sigur chip. Un chip luminos si cu un zambet de soare. Da, fericirea traieste fiecare zi imprastiind din razele ei fiecaruia dintre cei care se apropie de ea. E contagioasa si te face face sa uiti de norii negri ce iti mai razbat cateodata trairile. sun-handsTe provoaca mereu sa iti aduci aminte de cum e sa gaseti relaxare in orice si sa te lasi surprins de ceea ce a fost creat si pentu tine.

Fericirea are lumea la picioare si vrea sa te prinda in vartejul ei. Te indeamna sa iti lasi sufletul sa cante, sa danseze si sa traiasca simplu, asa ca odinioara.

Ea nu intreaba De ce? Nici nu se indoieste vreodata de ceva. Stie ca nu are motive. Nu asteapta nimic altceva de la tine sau de la mine decat sa o gazduim cu toata inima. E simpla si curata. Tot ce vrea e sa daruim din ceea ce primim atunci cand ne deschidem portile sufletului catre ea.

Fericirea e mai mult decat o stare. E o traire.

Haideti sa fim fericiti pentru fiecare secunda si sa daruim mai departe!

Reflectie

Ziua isi incheiase calatoria intr-un parfum de iasomie.

Privesc cerul cu speranta. Ma las prinsa in vraja serii de vara.curcubeu-simplu

E nevoia sufletului meu care cauta cu aer inocent sa stearga orice urma lasata de incercari si intrebari care inca isi mai asteapta raspuns.

Aduna in el cu incapatanare farame de curcubeu in care sa isi caute puterea de a fi mereu cu trairea indreptata in Sus,ca o coroana de stejar care nu se lasa doborat, desi viata,intamplarile sau destinul cauta sa il determine sa fie versatil. El stie ca linistea serii il scufunda in rugaciune si caldura glasurilor celor de acasa. E ca o afirmatie perpetua ca va fi bine.

Biruinta credintei

Se aseza in fata oglinzii si se privi obosita. Se mai incheiase o incercare de a reusi si visul ei parea tot mai departe. Mult prea departe. O raza de soare se strecura printre faldurile draperiei groase si se aseza pe oglinda cuibarind un curcubeu in incrustarile cu ingeri ,facandu-o sa young-woman-looking-mirror-smiling-18435275zambeasca nostalgic.

„Vezi oglinda asta? E magica.”ii spunea bunica in timp ce ii impletea parul. Aduna in ea curcubeul care odata ce e privit cu credinta, indeplineste dorinte. Trebuie doar sa crezi.Si in curcubeu salasluieste Domnul.”

Imbratisata fiind de amintiri, Ella nu a auzit bataile in usa, asa ca a fost surprinsa sa o vada pe Luz, cum o alinta pe sora ei Medeea. Ii spunea Luz pentru ca de fiecare data cand o vedea avea o lumina aparte pe chipul ei trandafiriu si un aer inocent, in ciuda varstei,inocenta ce era sigura ca venea de Sus.

-Hei domnisoara, ce faci visezi cu ochii deschisi?

Cand Medeea a intrat navalnic in camera un parfum de iasomie o invalui.

-De ce ai un aer asa trist, fata draga?S-au inecat corabile? Nu au anuntat vreo furtuna pe la televizor.

-Razi,tu Luz, dar….

-Dar ce? Ok, am inteles nu a mers nici de data asta. Asa, si? Te resemnezi? Te inchizi aici si trantesti usa lumii?

-Eee, asa imi vine cateodata. Dar nu o voi face. Oricum, nu ma lasi tu, ii raspunse Maria razand.

-Pai sa fii sigura…La ce visai? -Mi-am amintit de bunica cand ne pieptana si ne spunea ca oglinda asta e magica.

-Aaa, da. Pastratoarea curcubeului unde salasuieste Tatal.

-Da. Am nevoie de un semn…. -Toti avem nevoie. Dar oare ochii ne sunt deschisi? Vedem oare dincolo de ceea ce ne propunem? Credem cu adevarat? Imi aduc aminte cand eram mici si credeam cu tot sufletul. Si apareau raspunsuri clare. De ce? Pentru ca pe arunci nu exista indoiala. Doar certitudune.

Ella,tacea. Nu avea replica. Undeva, in adancul inimii ei stia ca avea dreptate. Uitase sa mai priveasca in jurul ei,oamenii, lucrurile, intamplarile si problemele cu calmul, simplitatea si credinta din copilarie.

S-a ridicat de pe scaun si s-a indreptat spre dulapul ei cu comori. A scos de acolo o ie alba ca norii de vara si trecandu-si degetele pe fiecare cusatuea parca simtind apa raului, ramuri de copaci si si fiecare cruciulita, cu o voce calda i-a spus Medeei, in timp ce aceasta o privea uimita:

-Mi-e dor de bunica. Hai sa mergem pana la ea.

-Am trait sa o vad si pe asta. Surioara mea spontana. Se intampla ceva in Univers. Hai. -Razi de mine, jucauso, dar stiu ca si tie ti-e dor. De fapt pun pariu ca te si gandeai sa mergi la ea inca de cand povesteam de oglinda.

Zis si facut. S-au urcat in masina si au plecat spre Poarta Raiului, satul bunicii.

-Sti,ma gandeam cat de calma e bunica. Si bunicul. Pentru ei timpul parca se scurge altfel. Are alta semnificatie si dimensiune, a spus Medeea in timp ce masina parca manca kilometrii.

-Da. Acolo viata e mai simpla, mai curata.

-Nu stiu ce sa zic. Nu cred ca viata lor a fost sau este simpla. Poate doar bine ancorata. Ei nu cauta sa aiba comori o mie aici. Nu se dezic de ceea ce stiu. Pentru ei nu exista compromisuri. Raman mereu cu privirea si inima Sus.

-Posibil sa fie cum zici tu. Dar cum poti sa evoluezi daca nu cauti sa vrei mai mult?

-Eu nu ma refeream ca ei nu cauta sa evolueze. Din contra. Doar ca nu vad o necesitate in orice. Se simt binecuvantati cu ce au. Si isi pastreaza sufletele curate, ancorate in ceea ce conteaza. In realitatea sufletului.

-Adica, noi ceilalti cum avem sufletele?

-Hoinare inspre relativ.

-Hai ca m-ai zapacit, zau asa.

In timp ce ele filosofau se auzi un zgomot ciudat. Medeea exclama:

-Ella, ai ascuns un tobosar pe aici sau masinuta ta vrea concediu.

-Nu stiu ce e!

Ella iritata iesi din masina. Vazu fum iesind din tiba de esapament. Se intoarse la masina si incerca sa o porneasca. Nimic.

-Acum e si in silenzio stampa, rase Medeea.Ia hai hoinaro pe jos. Sa ne facem coroane de large-bouquet-with-different-colored-flowers-held-by-barefoot-woman-in-simple-white-dress-casual-beach-wedding-dresses-delicate-small-flower-crownsanzaiene. Si sa pasim- mandre ca doua regine. Ca pe vremuri cand ne prindea seara jucandu-ne aici.

Aducandu-si aminte de toate astea Ella suspina usor. Ii era atat de dor de linistea aia, de certitudinea ca doar binele invinge. Medeea se apropie cu o trei coronite de sanzaiene in mana.

-Una pentru bunica si celalate pentru noi.

-Copilule cu cer in ochi sa nu te schimbi vreodata,ii spuse Ella.

-Sa te auda mama si tata….. te-ar certa ca nu incurajezi maturizarea.

Si asa din vorba in vorba nici nu si-au dat seama cand au ajuns in fata portii. O poarta masiva care inca mai purta semnele incrustate de cele doua surori. Un soare si un copac. Le mangaiara si intrara pe poarta strigand ca pe vremuri:

-Printesele au venit acasa!!!!

-Bine ati venit hoinarelor, le raspunse bunica de la umbra unui batran stejar. Acolo statea vara si cosea povesti pe ii. Spunea ca o umbreste Cel de Sus si poate coase oricat de arzator ar fi soarele.

– Cu ce ocazie pe la noi?

-Am luat o pauza de tot si toate si am venit acasa.

-Dragile mele dragi. Hoinareste omul cat hoinareste dar se intoarce unde ii e sufletul linistit

-Da, bunico. Aici e totul parca din alt timp. De ce oare? De ce nu se vede incrancenare pe chipurile voastre?

 

-Poate pentru ca ne ingaduim unii pe altii si nu cautam defecte. Doar si noi le avem. Nu numai vecinul.Si stim ca suntem ingaduiti la randul nostru de Tata. La ce sa fim incrancenati si lacomi? Ne ajuta cu ceva? Si noi suntem sinceri. Nu ne schimbam dupa cum bate vantul.

-Dar omul e versatil bunico, ii replica Ella.

-Draga mea,astea sunt cuvinte fitoase pentru lucruri simple. Da, omul e indecis, schimbator. De aici poate apar indoielile si greselile.

– Cand ai intrebari unde cauti raspunsuri?

-Ella, ce ai pe suflet?

-Stii proiectul meu pentru suflet adresat oamenilor care nu mai stiu cum e sa ii pese cuiva de ei. Ma lovesc doar de usi inchise…si nici un raspuns.

-Nu dispera. Ceea ce e cu neputinta la oameni e cu putinta la Dumnezeu. El ti-a pus in minte acest proiect. Intreaba-l si asteapta. Ingaduie-ti asteptarea. Prea te grabesti. – Timpul ne ingaduie?

-Da. Doar ca alergam noi prea mult. Si vrem toate deodata.

In mintea Ellei ramasese acea afirmatie: La Dumnezeu totul e cu putinta.

A doua zi de dimineata, cand soarele saluta lumea se indrepta catre Biserica. Deodata incepuangle__s_dance_by_crazy_kuroneko sa ploua lin si bland. Ploua cu soare si ridicandu-si privirea a vazut un curcubeu. Zambi si intra in Biserica. Era o liniste placuta care descatusa sufletele sa vorbeasca. Se apropie de Icoana si patrunsa de calmul locului si mirosul de mir incepu sa se roage. Nu sa intrebe ci sa multumeasca. Asa simtea. Stia ca visul ei primise aripi. Si credinta inlocuise speranta.

Cand se intoarse acasa vazu la poarta masina ei si a lui Rafael. Sigur venise la Medeea.

Intra pe poarta si dupa cativa pasi o vazu pe Medeea alaturi de Rafa radiind de bucurie.

-Uraaa. Centrul tau se deschide.Rafa a primit azi un telefon de la cineva anomim care a facut o donatie.

Ella zambi si ii arata curcubeul in timp ce sopti cu lacrimi in ochi:

-Multumesc!

Bunicii ii spusera in cor:”Striga-va catre Mine si il voi auzi. Sa nu uiti asta niciodata.”