Cum e in lume?

Îmi odihneam privirea aseară pe un nor alb ca inocența şi un gând sprijinit pe un semn de întrebare îmi dădea tarcoale neastâmparat.

„Cum e azi în lume?”

„E freamăt mare. Doar suntem miliarde.”

ganduri-negative-ilustratie-femeie-in-costum„Cum e azi în lume?”insita el.

„E amalgam. E o înrâurire de lacrimi si zâmbete, de scrâşnet de dinți şi mângâieri, de împiedicări, căderi şi ridicări.

Sunt oameni care uită bucuria sau care au sufocat-o fără să vrea cu atatea oftaturi, lacrimi, întrebări . Iar alții ce o trăiesc din plin. Nu caută miloane sau miliarde de motive pentru a trăi bucuria. E de ajuns ca SUNT. Şi că pot fi, aşa cum e semnul de intrebare pentru tine, gandule, un sprijin pentru ceilalți semeni atunci cînd paşii li se împiedică sau sufletele li se sfărâmă.

În ciuda a tot şi toate ce le sunt atârnate greu de suflete oamenii încă visează. Înca întind aripi zorilor lor şi mulțumesc Tatalui.

Da, fiecare are un zor de zi care e doar al său. Îi bate in gene si îi fură visele, le cerne iar Lumina-lui-Dumnezeupe cele frumoase le înalță ca sa devină visuri şi apoi realitate. Lângă fiecare pune si ruga nopții şi a diminetii.

Cum e în lume? Forfotă, mare forfotă. Sunt miliarde de paşi care işi caută cărarea spre Undeva. Un Undeva cert sau ambigu, depinde de cel ce face paşii si de căt si ce anume a înteles el din menirea sa. Ne mişcăm fiecare in felul său, mai rapid, mai lent, spre interior pe care vrem să îl modelăm sau spre exterior pe care vrem să îl reclădim, să il facem poate mai bun.

E zumzet mare în lume. E un concert de miliarde de voci şi suflete. Uneori e calm ca o peisaj-cu-căraretoropeală de vară , alteori e agitat ca un rauleț tânar ce aleargă cu viteză pe văi de munte.

îmi pare ca e o foame în lume, dar nu trupească. Ci sufletească Sau poate mi se pare…

Aşa e in lume, gândule.

E frumos, e si urât uneori. E veselie dar şi tristețe. Dar e Credintă şi Sperantă, în fiecare zori de zi. ”

Gândul s-a sprijinit în semnul mirării şi mi-a şoptit să pun acest rîulet de idei aici, bucuros fiind de ce a provocat întrebarea lui. Voi ce părere aveți?

Reclame

Ce e gândul?

Auzim mereu rostit verbul a gandi.. Il rostim intr-un automatism firesc. Doar gandirea e parte integranta din a fii.

Dar ce e gandul?E doar un firesc atribuit omului sau e mai mult de atat?

Medeea se opri din scris si privi catre lumea de afara. De data asta simtea ca e o distinctie mai mult decat evidenta intre acolo si aici.

In timp ce ea se lasa purtata de intrebari despre gand, Rafael se apropie usor si citi randurile scrise usor inclinat si parca timid pe foaie.

Lua un stilou si scrise si el ceva: Gandul este Tu.

Medeea isi intoarse privirea dinspre ferestrea spre foaie si citi uimita acest rand.

-Oare asa sa fie?

– De ce nu? Gandurile cred ca izvorasc din interiorul tau.

– Nu tot timpul e asa si tu stii asta.

– Daca te referi la ceea ce invatam, la ceea ce auzim e posibil sa ai dreptate, dar pana la un punct. Atunci ne insusim involuntar sau nu anumite ganduri venite din alt sine. Dar le lasam asa sau le trecem prin filtru nostru, prin sinele nostru? Daca raspunsul e da,atunci devine un pic si al tau gandul. Deja e in proces de transformare.

– Fiecare gand e…. pas spre sine. De fapt fiecare gand e un pas dinspre sine inspre lume. Farama de sine…

– Asadar am dreptate Gandul este Tu.

-Da….cam asa….

-Cum adica, cam asa? intreba Rafa incurcat.

-Rugaciunea e tot gand… de multe ori. Atunci cand se revarsa din tine e venit din Inalt. Nu e din sine.

-Hmm. Poate ca e.

-Cum?

-Ruga e farama de suflet cum zici tu..Sufletul e creat de Sus. E parte integranta a ta. E liantul intre Om si Divinitate.

-Inteleg ceea ce spui. Dar nu e continut de sine uman in acel gand.

-Vezi tu…ai spus continut de sine uman. Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca omul e atins de Dumzeu prin insasi crearea lui. Si are un strop de alt tip de sine. Un sine cu atingere divina.

-Si totusi ce e gandul? E farama de sine ce se proiecteaza spre exterior?E comuniunea Om-Divin, verticala sufletului?

– E si mirare, intrebare si raspuns. Atunci cand ai inca in tine mirarea ingenua apare intrebarea. Cand te intrebi,aluneci spre sine si raspunsul devine farama din tine pe care o iei in lumea exterioara tie.

„Gandul e raspunsul la o mirare ingenua din care izvoraste intrebare. E comunicarea sinelui uman sau atins de divin cu lumea si Inaltul. Farama din tine ce prinde viata si poate cladi” scrise Medeea zambind..