O zi de miercuri si ale sale ganduri

Fiecare zi e o calatorie intr-un labirint  cu pasi mai mult sau mai putin siguri. Alegem cate o alee,rational, crezand ca e strict alegerea noastra. Dar de fapt, e hazard.   E un mesaj venit de acolo de sus, din imparatia de dincolo de nori. Un mesaj care poate contine mai multe mesaje inserate in el. Sunt momente in care ele ne apar clar, scrise in filigran in minte si suflet.

447710918_a404fb2a01

Sunt zile in care ne e greu sa avem in noi insine acea acceptare  de care e nevoie ca sa  putem cu adevarat gasi cheia de care avem nevoie pentru a ne deschide cu adevarat drumul vietii.

Ne dam poate seama ca in aceasta calatorie trebuie sa ne redescoperim, sa ne reinventam., sa ne recompunem sufletul farama cu farama. Sa ajungem fluturi superbi pe o floare  in prima luni din vara. Sa ne refuzam acea pornire spre un vedetism ieftin. E mai bine sa fii un anonim care lasa semne bune pe acolo pe unde trece. Sa ne uitam in noi si nu la ceea ce au ceilati.

E greu sa zambim mereu. Poate nu e nici necesar.  Dar e necesar sa fim curati la suflet.

*

Poveste scrisa si pentru jocul gazduit pe Cartim Blog.

Reclame

Dor

Ma viziteaza dorul. Il intreb ce vrea? Ce cauta in linistea ce cauta sa ma cuprinda? De ce se arunca brusc in luciul sufletului meu facand valuri?

Se mira si tace. Asa e el de fel.Tacut si molcom ca o seara tarzie de vara. E ca un scafandru ce cauta comori nestiute in adancuri.

Cauta in amintiri si aduce la intalnire cu sufletul meu voci, chipuri, locuri si intalniti ce sed cuminti intr-un sertar pe care scrie cu litere mici si discrete:Amintiri-Farime de suflet. Cheia are chiar numele lui, Dor. De aceea nu ma mir ca mai vine in vizita, cu cate o comoara agatata de el. Asa tiptil ca o felina. Vrea alinat.

Se joaca cateodata cu amintirile si ma face sa rad.

Are zile cand ma imbratiseaza melancolic si picuri de roua sufleteasca imi uda obraji. Atunci as vrea sa pot retraisc linstea si fericirea inocenta a zilelor in care nu existau furtuni si averse de tremur sufletesc. Il mangai cu o rugaciune si ii spun ca sper si cred. Atat, nimic mai mult.

Asez melancolia intr-un cotlon al sertarului si zambesc. Se retrage atunci cuminte ascunzandu-se intre farame de suflet.

Il port cu mine zi de zi. Asa cum facem toti desi sunt clipe in care ne sageata mult prea dureros. Atunci ne scaldam in privirile si zambetele celor de langa noi si trece.