Pasi in doi

Aerul cald de afara inunda camera. Il simtea ca pe o imbratisare de matase in timp ce se pregatea sa plece. Arunca grabita o privire in oglinda inainte de a iesi. Zambi strengateste. Azi iesise din lookul ei clasic.  A ales o rochie in pliuri colorata vesel.  Nu era acea tinuta de birou, care nu lasa loc de evidentieri.  Parul in sfarsit era prins intr-o coada lejera. Ii se vedeau nuantele de auriu pe care soarele jucaus le scotea in evidenta. De data asta il prinsese intr-o esarfa. Chic ce mai, isi spuse razand.

Cand iesi afara, o intampina o adiere usoara, parfumata a primavara. O invalui imediat un parfum de frezie.  acela plin de drag de cineva, asa cum spunea ea pe vremuri.  Asa chic si visatoare pleca catre birou.

Intra in parc si mergea agale. Primavara asta timpurie o prinse in mrejele ei. Ar fi putut sta ore in sir  sa se lase mangaiata de adieri parfumate, rasfatata de soarele ce se juca cu norii si cu frunzele.

In timp ce gandurile ei se plimbau molcom pe aleile sufletului, o pala de vant aseza pe asfalt o foaie ingalbenita. In mod normal ar fi trecut linistit pe langa dar randurile scrise ii atrasesera  atentia. „Viata, draga mea e un sir de pasi.  E mult mai frumos daca ii faci alaturi de cineva drag. Vrei sa pasim mana in mana pe potecile vietii?  ”

Ridica cu grija foaia si se uita atenta pe ea. Era un scris elegant, usor apasat.    Isi dadu seama ca acea foaie era parte din povestea cuiva.

Exact in momentul acela trecu cineva pe lnga ea. Era un tanar,cu ochii patrunzatori. Cauta ceva. Se apropie de el si ii intinse foaia.

-Viata e un sir de pasi,ii spuse zambind.

Tanarul o privi cu ochii luminosi. Parea ca poarta in ei povesti de demult.

-Va multumesc, ii raspunse aproape soptit.  In mana tinea un tablou. El si ea mana in mana pe poteci de viata.

Ea ii spuse bafta, zambi si dadu sa plece cand il auzi:

-Prietenul meu va este recunoscator.

Se intoarse si il privi mirata. Crezuse ca el e cel care scrisese aceste randuri.

Vantul reveni iar si ii lua esarfa din par. El fugi dupa ea si i-o adusese inapoi spunandu-i

-Se pare ca azi vantul e jucaus. Sau are ceva in plan, zise el.

Au inceput sa rada amandoi. Se asezara pe o banca si incepura sa povesteasca ca doi prieteni vechi.

Seara se apropie usor iar ei doi paseau in doi agale, mana in mana. Asa cum o mai fac si azi,dupa ani si ani, cu zambet pe chip  si povesti frumoase in priviri.


3 gânduri despre „Pasi in doi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s