12 cuvinte

 

E o zi de aprilie ce te imbie la a te lasa prins intr-o imbratisare a naturii. Totul e ca un concert cu valente celeste ce ne e picurat nota cu nota in inmi si lasat sa ne mangaie, sa ne reconecteze cu acea parte din noi pe care avem tendita de o uita.

Undeva, printre un sir de pietre,  ca  intr-un un tablou pictat de un penel intelept, sta solitara o narcisa, care are in ea raze de soare si parfum de inceput. E  acolo in fiecare primavara. Cu incapatanare, ca si cum are de transmis ceva. „In staruinta sta totul. Staruie in tot ceea ce faci si lasa-te in grija celui de Sus”

Orice obstacol poate fi vazut ca o element  catre desavarsirea noastra.  Ne mai oprim cate un moment intr-o statie a Sperantei in care ne punem dorintele din teaca sufletului la adapost sub albul gandului bun.  E o statie in care nu exista cheltuiala, doar banuti transformati in visuri.   Ne jucam putin cu banutii -visuri pe care ii aruncam in sus pe coama unui nor mai rapid decat masina gandurilor noastre, rugandu-l sa le duca in siguranta la destinatie, cu atentie caci sunt nascute din farame de suflet sensibile.Apoi, plecam fredonand primavara din sufletele noastre si creionand in gand alti banuti-visuri.

Aceste ganduri au fost scrise pentru Jocul celor 12 cuvinte. Pentru alte texte mai inspirate, va invit sa vizitati tabelul gazduit de Eddie.

 

 

Anunțuri

Candele

Noaptea e mai vie ca oricand. E infiorata de Minunea Invierii. Sufletul tresalta si el. E eliberat de povara pacatului si a abandonarii dreptatii.
Iubirea jertfelnica il impaca cu Dumnezeu si cu el insusi. Caci sufletul poarta in el durerea parasirii Raiului, a abandonarii Caii.
Acum, cand pe buzele noastre prinde viata cantul Invierii, ne recladim farama cu farama si ne curatam sufletele de trairi sufocante si reaprinzand candelele cu mirul Iubirii.
Privesc cerul cu sufletul in rugaciune si smerenie, cerand iertare pentru lacrimile Lui si multumind pentru Iubire si Daruire.
Reasez Lumina in gand si suflet si va urez sa aveti sufletele candele ale Iubirii Divine.

Cuvinte-gand si dorinta

Undeva in lume e cerul instelat si cineva  priveste stelele punandu-si la adapost o dorinta sau un gand, poate ascuzand in ele o lacrima tainuita, cautand un mic zambet ratacit pe o carare a vietii. Altcineva isi cauta steaua care sa il ghideze cu lumina ei pe drumul catre ce va fi sa fie.

La noi e soare si totul e iniundat de lumina.  Si totusi sunt momemente in care ne ratacim. Ne pierdem cararea si pasim nesiguri printre hatisuri de aici si acum sufocante.

Atunci intalnim oameni-lumina. Oameni care isi lasa lumina sufletului creat de Dumnezeu sa fie vazuta. Lumina credintei lor ne poate ajuta in acele momente, cand fie uitam sa mai privim in Sus, fie acele hatisuri ne-au facut sa uitam de candela noastra, pe care Dumnezeu a pus-o in fiecare dintre noi.

Cand oamenii-lumina ne ating  ne reintoarcem pe drumul sufletului si reaprindem candelele inimilor noastre.  Redevenim  ceea ce eram la inceputuri: lumina si credinta.

Sufletul e candela noastra plina de nireasma iubirii.. Cum o tinem mereu aprinsa? Daruind si crezand, indiferent de cate hatisuri vom da, gandind si traind frumos.

Imi doresc sa putem fi lumina  credintei, daruirii pentru cei de langa noi, care poate,acum sunt tristi si nu isi mai gasesc cerul instelat si zambetele pierdute inainte de a fi inflorit.

E simplu sa zambim, sa ajutam, sa daruim o farima din noi. Vom lumina chipul cuiva iar candela din sufletele noastre va fi si mai puternica.