A Crede, A Spera, A visa!

Ne nastem cu speranta si putera de a visa. In copilarie visam cu atata usurinta, ne lasam imaginatia sa zburde si credem. Credem cu putere si fara sa punem intrebari. Inocenta nu intreaba , doar crede, viseaza, spera. Asa pornim in aceasta calatorie numita Viata.

Dar mai apoi, pe masura ce crestem, usa imaginatiei din copilarie se inchide un pic cate un pic. Nu ni se mai pare normal sa ne lasam prinsi in visare. Sau poate nu mai avem timpul si puterea sufleteasca sa mai visam. Suntem oameni mari, cu responsabilitati! Nu mai avem timp de copilarii! Pasim pe cararile vietii uneori robtizati, alteori prea sufocati de ceea ce ni se intampla si uitam sa mai dam sufletului ragazul de a se redefini, prin speranta si visare.

Atunci, vin clipe cand destinul ne pune fata in fata cu cate un suflet, care in ciuda incercarilor spera, viseaza si mai ales crede ca totul va deveni realitate intr-o zi. Se lupta pentru visuri cu tot ce are mai bun. Nu foloseste arme ce dor, ci lucruri simple care cladesc: Zambet, Bucurie, Optimism, Daruire din lumina ce ii palpaie in inima. Sigur sunt momente in care ii e greu dar inocenta si siguranta ca acolo Sus cineva vede si implineste visuri ii dau putere sa mearga mai departe. Sa inalte zmeie cu visuri scrise cu sufletul  pe ele  ca mai apoi Tati sa sufle atat de tare in ele incat sa devina realitate.

Dupa o asemenea intalnire ne dam seama ca in noi mai e Credinta. Ea ne  ridica, atunci cand pasul ne devine nesigur si cadem ingenuncheati pe acest drum al vietii.Asa reincepem sa credem, sa indraznim sa visam, sa speram… sa ne recepatam puterea de a fi mai mult decat un simplu trecator. Incepem sa ne reinfrumusetam lumea din jur.

Nu e simplu, dar e frumos. E  de ajuns , ca atunci cand simti ca ai pasul nesigur, ca ai pierdut drumul spre visul de maine sa iti aduci aminte de acel copil cu ochii mari, in care se oglindea cerul si care nu se temea sa creada, sa viseze si sa spuna mereu: Visurile se implinesc, caci Dumnezeu mi-a zambit!

 

 

Anunțuri

Om frumos, ce mai faci?

Ma intreb ce mai faci, om frumos?

Pe unde iti mai lasi atingerea sufletului? Ai zambit azi sau ai ochii innourati? Mai copilaresti, fie si pentru un minut sau viata te-a facut sa uiti bucuria?  Mai saluti soarele dimineata si soptesti asa cum te-au invatat ai tai, cu ochii spre cer „Multumesc pentru ca sunt?”

Ai vazut ghioceii sau nu mai ai timp sa iti lasi privirea sa se rasfete cu natura?Da, stiu o sa imi spui ca timpul parca are aripi prea mari si zboara prea repede si sunt atatea de facut intr-o zi…. parca prea multe  si nu mai ai ragaz sa privesti ghioceii sau sa asculti natura cum isi canta melodia renasterii.

Totusi, opreste-te pentru un minut si priveste in jur si spre tine. Descopera si redescopere-te.  Ingaduie-ti ragazul iubirii celui de langa tine si vei zambi.. Timpul de acum e timpul iubirii, daruirii si al faptelor bune.

Te imbratisez, om frumos oriunde ai fi!

 

 

 

 

 

Provocare de februarie

books web (1)

Imi pare ca plange cerul azi. Picurii de ploaie cad  tacuti pe pamantul rece care inca nu s-a scuturat de sarutul iernii. E atata liniste acum in jur de parca am intrat in alta dimensiune. De fapt e aceeasi, dar in bucatica mea de univers, numita cu drag acasa ,e liniste. O liniste balsam, care poarta in ea drag si iubire. Multumesc Cerului si Tatalui pentru asta.

In astfel de zile de Februarie, mai ales dupa-amiezele, scufundate in miros de frezii, ne dam intalnire cu momentele de respiro. Inchidem usa cotidianului si ne refugiem in carti.

Asa ca, raspund cu mare drag, leapsei lansata de Andreea Ivan.

1.Preferi cititul in pat sau in alt loc?

Prefer sa citesc in locul parca special creat pentru lectura. Un fotoliu cu brate mari, pe care ma cuibaresc ca o pisica. E asezat strategic langa geam si am si acompaniament vara, zumzetul naturii si vocile copiilor pline de bucurie.  Vara, in schimb, ma asez la umbra vitei de vie de acasa  sau a unui copac dintr-o padure si in timp ce ascult vara cu sufletul, citesc.

2. Gustari dulci sau sarate?

Depinde de carte…si de starea mea in acea zi. Daca rontai ceva, o fac doar in pauza de citit, cand ma dezmortesc putin. Au fost zile in care, datorita cartii, cam deveneam una cu scaunul sau fotoliul si reveneam in real doar cand ma srtiga cineva.

3.Trilogii sau serii alcatuite din mai multe volume?

Sincer, nu sunt pretentioasa, atat timp cat e o scriitura care sa ma atraga si sa ma provoace. Pentru mine, o carte bine scrisa, e cea care ma face sa uit unde sunt.

4. Naratiune la persoana I sau  persoana a III-a?

Ambele.

5. Citire in cursul noptii sau in cursul diminetii?

Datorita faptului ca sunt singura stapana pe timpul meu, prefer sa citesc dimineata, in timp ce soarele ma insoteste in „calatoriile” mele, mangaindu-ma usor sau insotita de sunetul discret al picaturilor de ploaie, asa cum e azi. Seara, mai deschid usa cotidianului.

6. Librarie sau biblioteca?

Inca nu am incercat sa citesc intr-o librarie cu o ceasca de ceai in fata… dar nu e timpul pierdut. Poate la vara, voi incerca si experienta aceasta. Deocamdata, prefer sa citesc acasa.

7. Carti care iti provoaca rasul sau carti care te fac sa plangi?

Carti care ma provoaca. Orice carte te poate face sa simti ceva, daca esti deschis catre asta. Ambele, cred.

8. Coperta alba sau neagra?

Nu am ales nicio carte dupa culoarea copertei. Nici macar dupa imaginea de pe coperta. Ci dupa ce imi transmitea dupa o rasfoire rapida sau in urma unor recomandari.

9. Roman psihologic sau de actiune?

Imi plac romanele psihologice, dar un pic de actiune nu strica. Eu cred ca si intr-un roman de actiune sunt elemente psihologice.

Acestea sunt raspunsurile mele. Provocarea o pasez mai deprte spre  Loredana.

Va urez o zi buna si nu uitati : o carte e hrana pentru minte si suflet.