Semne

Dimineaţa îi bătu uşor în geam. Îşi ridică ochii în care mai purta liniştea nopţii şi zâmbi. Astăzi ştia că va fi o zi aparte.  Era ziua în care plecau în vacanţă. Simţea că ceva  avea să se întâmple.

Entuziasmată verifica bagajele şi din câţiva paşi era deja la maşină.  Porniră la drum şi sufletul ei era atât de fericit încât simţi că pluteşte. La un moment dat, au decis să facă un popas, au oprit maşina şi s-au refugiat într-un parc. Căldura soarelui era îmbietoare la mişcare, aşa că se decise să plece într-o mică plimbare.

 În faţa ei, neaşteptat, descoperi o mânăstire în care liniştea părea la ea acasă.   Florile erau în plin festival. O oază de verde, un rai neumblat dar prin care tocmai păşea curioasă.

Se auzi, în toată liniştea aceea, un glas şoptit. Se întoarse încet şi văzu un bătrânel cu păr nins de vreme şi vremuri, parcă desprins din basme, care povestea cu un tânăr în ai cărui ochi  se aşezase cerul.

Pornise într-acolo, atrasă ca  un magnet  de blândeţea din vocea călugărului de poveste. Păşi încet să nu tulbure conversaţia  şi auzi :

”Să cauţi o stea  şi să o laşi să strălucească pe al sufletului cer! Să îţi lumineze drumul către acei zori îndepărtaţi şi ale tale care  pline de visuri să le duci cu tine! Orişicat de greu ar fi şi oricât ai osteni  vei avea mereu lângă tine pe cineva ce îti va spune blând: ”Nu te las!’‘ ; şi care  te va ajuta să îţi aperi visele de întâmplări ce smulg din tine, cu zâmbete haine, bucăţi de suflet si crâmpeie de trăiri! Îţi va întinde ale sale  mâini şi, când lumea îţi va părea a suferi căderi repetate, te va ridica şi te va ajuta sa îţi priveşti Steaua din suflet, iar totul va apărea mai alb, aşa ca un perete proaspăt dat cu var!  Drumul pe care mergi ţi-l va placa cu iubire şi speranţă! Iar de vei auzi voci care vor vrea sa îţi decline dreptul de a fi tu însuţi, nu uita că fiecare om poartă cu sine o poveste şi că acea poveste este unică!”

 Fata a rămas ca vrăjită. Simţea că acele cuvinte erau şi pentru ea. De multe ori încerca să fie aşa cum ar trebui, dar, în ultimul timp, avea sentimentul că se pierduse pe sine, undeva. Că nu e tocmai bine. Acum primise răspunsul. De nicăieri şi totuşi din gând curat. Zâmbi fericită şi şopti încet, ca pentru cineva ştiut, dar din umbră: ”Multumesc!”

Trase aer în piept şi se reîntoarse la maşină. Acum ştia că va fi ea totdeauna, că nu îşi va mai refuza unicitatea, orice ar fi. Uneori, un răgaz, o clipă, un popas …poate fi de fapt miraculos. Poţi primi răspunsul la întrebări ce te pot frământa zilnic, deşi, dacă ai căuta mai adânc, ai găsi puterea de a crede în tine şi povestea ta, fără ajutor din afară. Eu sunt, totuşi, un om ce are nevoie de întrebări, de cărţi, de răspunsuri, semne, dar mai ales de oameni. Voi?

Anunțuri

14 gânduri despre “Semne

      • eu ţi-aş spune că greşeşti. e mult senin în tine şi multă acceptare. mai frumos ca acceptarea, ca bucuria aceasta pe care o simt în sufletul tău, ce poate fi? zbaterea şi orgoliile noastre mărunte? 😦

      • Seninul meu e tulburat de multi nori. Doar ca ma „agat’ de zambetele si privirile celor dragi si mai ales de Iubirea de Sus si prind raza de soare. Multumesc,Psi.

  1. …că esti un gând bun pentru mine, ştii asta deja, nu? Că îmi arăţi semne de izbândă şi bucurie şi mă ajuti ca viata sa imi para un privilegiu in momentele in care uit, şi asta sper că ştii. La Iaşi am fost la Sfânta, şi m-am rugat pentru sănătate. Sunt momente speciale…ai dreptate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s