Puntea

Am închis ochii şi m-am lăsat cuprinsă de căldura razelor de soare  care îmi atingeau obrazul. M-ai atins uşor şi m-ai luat cu tine într-o lume altfel. Am urcat în caleaşcă cu un pas timid, dar, brusc, privind spre Cer, m-a cuprins un calm desăvârşit.  Adierea vântului îmi aducea de departe mirosul sărat al oceanului şi ale sale vieţuitoare.  M-am agăţat, apoi, de un nor şi te-am întrebat dacă toţi suntem croiţi pe acelaşi calapod? Tu m-ai privit cu înţelepciune şi mi-ai răspuns blând: „Pentru un părinte copiii sunt egali, orice ar fi!”

Am zâmbit calin, ca un copil care se joacă cu raze de soare. Am lăsat norul să plece mai departe şi m-am reîntors în caleaşca fermecată. Mi-am odihnit privirea în albastrul infinit al oceanului. Te-am căutat şi, găsindu-te,  te-am întrebat: „Şi dacă copilul rătăceşte pierzându-se în întuneric?” Ţi-am auzit răspunsul şoptit pe o pală de vânt:”Ridică-ţi privirea şi uită-te  atent în jur!”

Am ridicat ochii şi am strigat, bătând din palme: „Ai vărsat călimara pe cer!” Râdeai şi m-ai întrebat ce mai văd. „Ai plâns şi ţi  s-au calcifiat lacrimile! Ca să nu fie prea trist le-ai luminat şi le-ai pus să străpungă întunericul ca sa se reîntoarcă copilul rătăcit?”, am răspuns ezitând uşor.

„Exact, vezi că nu e greu!”

„Dar , am continuat eu, când drumul e întortocheat, când nu e calibrat să ne fie curat şi continuu?”

 „Ei, atunci întind în faţa lui o punte dreaptă, ca o filă netedă şi luminoasă,  presată sub al meu calandru!”

Priveam mirată neştiind cum o fi puntea. A ştiut tot ce era în mintea  mea şi a continuat : „Puntea e făcută cu iubire din iubire şi nu are cum să nu fie lină! Atunci când iubeşti şi primeşti Iubirea, nu te poţi rătăci!”

În momentul acela am simţit cum părinteşte îmi mângâi  calota capului şi îmi dăruieşti Iubirea. Am deschis ochii şi am privit undeva, departe, primind în mine atingerea Ta, ce mă purtase dincolo de orice clipă din calendar.

Anunțuri

8 gânduri despre “Puntea

  1. Astăzi am senzaţia că ai scris un pic altfel decât de obicei şi văd deja metafore şi sens literar la tot pasul, semn că nu încetezi să mă surprinzi. În faţa lui Dumnezeu toţi suntem la fel, faptele şi vorbele ne deosebesc, în schimb. Sfârşitul postării îmi arată un umor pe care sper să îl mai găsesc şi altă dată. Esti surprinzătoare, Laura! Te felicit!

    • Astazi, am incercat o schimbare de stil. Am raspuns provocarii tale. Si mi-a placut. Desi mi-a fost greu sa zugravesc asa cum o faci tu. Dar uite asa mi-am redescoperit o latura ce tacea rabdatoare si astepta sa o las sa se exprime. Multumesc.

  2. Pingback: Duzina de cuvinte- Bâzdâgăi | Cățărătorii

  3. Pingback: Duzina de cuvinte 24 – Satiră | vantdetoamna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s