red131544_red

Lumina dimineții se strecura pe geamul biroului, atingând-o ușor. Simțind atingerea razelor soarelui, doamna Printer C50 își dădu seama că azi era ziua în care trebuia să participe la experimentul radiofonic numit „O zi   din viaţa unui obiect din biroul nostru”. Ştampila mouse a fost cu ideea. Zicea că aşa îşi vor da seama toţi că nu e simplu să fii o ştampilă. Prin acest experiment locuitorii  universului vor putea vedea cum decurge o zi din viaţa lor. Azi ea era cea invitată.

Îşi verifică cu mișcări lente fiecare componentă ca să fie sigură că totul e așa cum trebuie. Era mulțumită de rezultat. Acum, tot ce mai trebuia era să vină cealaltă jumătate a echipei, jumătatea umană.  Se surprinse gândindu-se cât de fascinanți erau umanii, cum le zicea ea.  În timp ce acest gând îi făcea o vizită, auzi dinspre uşă vocea colegei de echipă.

–  Neaţa, colega! Eşti gata pentru  o nouă zi de muncă? Ai  fiecare lucru la locul lui? Sper că nu s-a mai jucat  Tomi cu tine.

Tomi era un motănel jucăuş care îşi făcuse un obicei de a intra noaptea, în birou şi de a se juca cu ea până adormea obosit  pe un scaun.

Până să apuce să răspundă, doamna M i-a făcut semn că vor intra în direct în 5 minute.

Atunci începuse să aibă emoţii cu adevărat şi se întreba de ce a acceptat să dea acest interviu. Noroc că era unul radiofonic şi nu se vedea cât de roşie era.

 – Bine v-am găsit, dragi ascultători. Astăzi incepe o nouă emisiune la postul nostru de radio şi anume  „O zi din viaţa unui obiect din biroul nostru”. Pentru această ediţie a emisiunii avem ca invitată o membră a familiei Colop, mai precis ştampila Printer C50, alintată de toţi doamna P.

-Bună dimineaţa,  doamna P  şi mulţumesc pentru că aţi acceptat să ne arătati universul dumneavoastră.

-Bună dimineaţa, tuturor.   La emoţiile pe care le am, sper să nu mă dezmembrez pe aici. Aş prefera să mă tutuiţi. M-aş simţi mai comod.

-Înainte să vă răspund la întrebări, aş dori să vă fac cunoştiinţă cu colegele mele:  Datierele, Heavy duty, Microban, EOS (Flash), cele cu litere incluse  si cele electronice Reiner. În familia Colop există şi ştampile ecologice. Fiecare are rolul ei bine stabilit. Cele datiere marchează datele pe produse, cele heavy duty sunt folosite pentru un volum mare de muncă. Microban se pot folosi pentru  diferite imprimări. Au în componenţa lor ioni de argint ce nu mai permit transferul microbilor.

mb_home_teaser.jpg

Cele verzi, cum le spun eu, sunt realizate în proporţie de 80% din plastic reciclat şi sunt neutre din punct de vedere al amprentei CO2.

gs_home_teaser

Avem şi pixuri cu ştampile. Sunt la fel de practice ca şi o pocket stamp. Si partea cea mai frumoasă e că majoritatea dintre noi putem fi personalizate.

–  Acum sunt gata să vă răspund la întrebări.

– Cum arată o zi din viaţa unei ştampile? De cele mai multe ori suntem tentaţi să ne creăm scenarii, dar cel mai bine ar fi să ne spui chiar tu.

–  Eu aş spune că seamănă cu o zi din viaţa oricărui locuitor al universului Birotică. Nu cred că o diferenţiază ceva în mod special.

Aici făcu o mică pauză, încercând să găsească cea mai bună descriere.

– Eu, după cum ştiţi, sunt ştampila ce îşi lasă amprenta pe cărţi de vizită. Încep ziua învăluită în mirosul de cafea proaspăt făcută de către locuitorii umani ai acestui univers al nostru. Apoi, cu ajutorul colegei mele, pe care aţi cunoscut-o când ne pregăteam de acest interviu, îmi fac revizia de dimineaţă, cum îi zic eu. Odată ce avem certitudinea că totul e ok, purcedem la muncă. Fiecare zi e încărcată. Unul dintre proiectele pentru azi este un set de cărţi de vizită pentru o întreagă familie.

–  A venit fiecare membru cu modelul dorit sau…?

–  A venit o doamnă foarte frumoasă  care a luminat camera  cu fericirea de pe chipul ei. Se vedea că era o persoană împlinită sufleteşte şi cu un suflet luminos. I-a spus partenerei mele de echipă că ar dori un set special de cărţi de vizită. Pe fiecare carte de vizită îsi dorea să fie scris, sub numele fiecărei persoane, următorul mesaj: „Viitor tată”  pe cea a soţului, „Viitor bunic”  pe cele ale socrului şi tatălui dumneaiei si un set de „Viitoare bunică” pentru soacră şi mamă. Voia să le pună sub bradul de Craciun.M-a fascinat, drept să vă spun. Chiar şi după câţiva ani de muncă mai sunt momente în care oamenii mă surprind.

Se  îndreptă spre birou pentru a fi pregătită de „amprentare”. Colega îi ataşase de talpa ei mesajul ce urma să fie scris. După câteva minute se auzi in microfon un mic ţăcănit.  D-na Printer spuse uşor:

– Nu vă alarmaţi, dragi ascultători. Sunt întreagă. Am început munca. E sunetul imprimării sau cum îmi place mie să zic, programul de menţinere în formă. E ca o serie de genuflexiuni la sală.

În timp ce d-na P muncea de zor şi cu spor să termine comanda viitoarei mămici  comunicând  în acelaşi timp cu  ascultătorii  şi spunîndu-le, că se gândea chiar să facă o formaţie alături de suratele sale (era la modă ritmul realizat cu diferite obiecte), în birou a intrat un domn înalt, îmbrăcat într-un costum elegant.

–  Bună ziua. Mă puteţi ajuta? Aş dori un set de cărţi de vizită. Dorinţa mea e ca doar pe o parte  din ele să scrieţi noua funcţie pe care o deţin, iar pe celelalte sub nume să treceţi  doar atât: OM OARECARE. Am muncit mult să ajung aici dar până la urmă tot asta sunt UN OM OARECARE. Funcţia nu trebuie să îmi anuleze calitatea de om.

Doamna P.  îi spusese reporterului:

–  Aşa e la noi! Un du-te vino. Doar în pauza de cafea e mai linişte, dar nu mă plâng. Chiar îmi place ceea ce fac, mai ales  când vin oameni ca acest domn. Îmi plac oamenii care rămân umani indiferent de locul unde ajung, funcţia pe care o au şi muncesc cu mare drag pentru a ştampila cartea de vizită a unui om frumos la suflet.

Convorbirea le-a fost întreruptă de un cunoscut afacerist, care dorea cărţi de vizită standard. Ce o deranja pe Printer era atitudinea acestui domn. Folosea un ton superior, aproape poruncitor. Dorea să fie puse pe aşteptare toate celelalte cereri şi toată lumea să se ocupe exclusiv de comanda lui. Spunându-şi cererile cu voce ridicată a pus mâna pe o ştampilă cu litere, scuturând-o cu putere. Săraca de ea era atât de speriată încât o literă o zbughi direct în fruntea respectivului domn. Toate ştampilele de acolo se simţeau răzbunate pentru fiecare zdruncinătură pe care au simţit-o de-a lungul timpului de la acel domn şi alţii asemănători lui. Reporterul relata această întămplare râzând, în timp ce invitata lui se asigura că totul e in regulă cu ştampila zdruncinată.

–  Pentru acest client voi munci, pentru că trebuie să o fac!, spuse doamna Printer.

Între două întrebări îşi refăcu machiajul, dându-se cu tuş si  rezolvă şi cazul dispariţiei uneia dintre colegele sale. O ştampilă de buzunar  a dispărut misterios, după cum relata reporterul.  Tomi, motanul cel jucăuş furase biata stampilă.

– Avea chef de joacă si pentru că eu eram ocupată s-a reorientat. Deh, o zi normală la birou.

–  Care crezi că e rolul tău?  Dar importanţa?

–  Hmm, sunt aspecte la care sinceră să fiu nu m-am gândit cu adevărat niciodată. Rolul e să imprim ceea ce clientul îşi doreşte să apară pe cartea de vizită şi să transmită celorlalţi informatii despre el ca om, prin logo şi despre el ca afacerist prin date de contact: număr de telefon, adresă.  Importanţa este să îl ajutăm să se facă cunoscut şi recunoscut.

– După cum vezi, vin  tot felul de oameni pe aici. Intrăm în contact cu diferite caractere. Unele luminoase, altele mai puţin plăcute. Cel mai mult îmi plac cei care îşi păstrează umanitatea.

– Iubesc oamenii care nu ne folosesc doar pentru a imprima mesaje reci, seci, statistici, ci ne pun la muncă pentru a imprima pe acel cartonaş mesaje aducătoare de bucurii, zâmbete şi lumină, şi spor.

 Unii prin cărţile de vizită îşi stimulează afacerea, alţii fac surprize celor dragi. Pentru fiecare în parte sunt importantă pentru că sunt oricând gata să imprim mesajul dorit pe un cartonaş în aparenţă banal.

-Dacă ar fi să imprimaţi un mesaj pentru ascultătorii nostri care ar fi acela?

După cum spuneam fiecare om e unic. Are felul lui de a fi, de a gândi. Cred că aş imprima următorul mesaj: „În fiecare lucru pe care îl faceţi să puneţi o fărâmă de suflet. Amprenta omului e sufletul său.”

–  Îţi mulţumesc, pentru că ne-ai  lăsat să stăm o zi cu tine şi să aflăm atâtea lucruri interesante din viaţa unei ştampile!

–  Şi eu vă mulţumesc!

– Dragi ascultători, emisiunea noastră se încheie aici. Am avut onoarea să transmitem de pe domeniul Colop, unde totul e de top. Dacă doriţi să folosiţi ştampile de calitate pentru afacerea dumneavoastră sau pur şi simplu pentru a face cuiva o bucurie, Colop e răspunsul. Aici totul e  la superlativ. Calitate, promptitudine, grijă pentru mediu şi sănătate prin gama Eco Si Microbian. Pentru că celor de la Colop le pasă! Vă dorim o noapte liniştită şi aveţi grijă de sufletele voastre!

Seara îşi cobora uşor mantia peste oraş. Doamna Printer se aşeză comod să se odihnească. Era mulţumită de cum se descurcase şi azi. Se relaxă şi spuse şoptit: Amprenta omului e sufletul său.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2016.

Sursa foto: http://www.colop.ro/

Anunțuri

8 gânduri despre „Interviu cu o ştampilă

  1. Am și eu o ștampilă Colop. Până la citirea articolului tău, nu m-am gândit cât de multe poate face o ștampilă. Azi, ștampilând ceva, m-am trezit că vorbesc cu ea, întrebând-o dacă-i bine! Mi-a spus că vrea… să-și refacă machiajul, așa că i-am dat, zâmbind, niște tuș!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s