Reactie

Din pacate zilele acestea o parte a celor care formmeazaa societatea moderna si-au dat examenul de incapacitate umana si emotionala. Asa cum spuneam si in articolul precedent traim intr-o lume avida de perfectiune. Perfectiune ghidata dupa niste standarde creionate subiectiv. Daca un om, nu se incadreaza in aceste standarde acceptate tacit si inoculate in mentalul marei majoritati a colectivitatii, atunci nu are ce cauta acolo. E privit,culmea si in era asta, de unii ca fiind ¨defect¨.Ceea ce e mai straniu si dureros strict din punctul meu de vedere, e ca unii oameni ai zileleor noastre, moderni zice-se, sunt mai putin toleranti decat generatia comunista.  Repet, din punctul meu de vedere.

A avea o nevoie speciala, de orice tip ar fi ea, nu e un stigmat. Sau nu ar trebui sa fie. Si totusi sunt oameni care asa considera. Si care emit pareri de genul ca e doar chin si pentru parinti si pentru copil si ca ar fi trebuit fie facut un avort fie abandonat undeva.

Ma intreb daca cei care au spus asta despre un copil special, au stat vreodata ,macar pentru o secunda, sa isi imagineze cum ar fi ,daca cineva le-ar spune asta lor sau celor dragi lor.? Cred ca nu. In epoca asta in care totul se inlocuieste, se pare ca pentru unii indivizi si copii intra tot in aceasta cateogorie.  Nu e asa.

Viata e un dar pe care tu ca om nu ai dreptul si nu poti sa il arunci la gunoi ca pe un aparat stricat. Nu poti refuza dreptul unui om, copil in speta, sa traiasca si sa se bucure de tot ce pe tine ca individ te bucura.

A fi un om special nu inseamna incapacitatea de a te bucura, de a visa, nu iti neaga dreptul la viata. Sunt oameni care au facut lucruri greu realizabile pentru un om perfect, in acceptiunea celor din jur. Si totusi, se judeca parintele care alege sa nu renunte la copilul cu dizabilitate. De ce? Nu stiu.

Decat sa fie condamnata, criticata decizia unei mame si a unui tata , mai bine cei care o fac si-ar lua un minut sa priveasca in jur. Sunt multumiti de ceea ce au? De ceea ce sunt? Sau si mai bine, i-as indemna sa incerce sa cunoasca un copil,adolescent sau adult care are ceva special. Si apoi sa emita pareri, judecati care dor. S-ar putea ca interactionand cu cel perceput ca ¨defect¨sa aiba o mare surpriza. Sa vada ca acea persoana, indiferent de  varsta, e capabila de iubire, de daruire, ca are capacitatea de a empatiza cu ceilalti la un nivel profund, ca ii plac cartile, ca stie sa se bucure de viata si ca pentru ea sau el dizabilitatea nu exista, a fost transformata in abilitate.

Eu, am fost o norocoasa. M-a ferit Dmnezeu de aceste episoade. Am cunoscut si cunosc oameni care niciodata nu m-au perceput ca pe cineva ¨defect¨. Ci ca pe cineva capabil de multe,  familia la fel . NU am fost, nu sunt marginalizata. Din contra .

Acest articol este o reactie  la modul de comenta , judeca a unei parti din societate, dupa ce o cantareata a spus ca a refuzat sa faca avort medicinal cand a aflat ca bebelusii ei aveau Sindromul Down.

Dragii mei prieteni, cei din real si virtual, cei care vizitati casuta cu farame din suflet, daca vreodata intamplarea va va scoate un individ de acest tip in fata , spuneti-i cum e cu adevarat o persoana speciala si daca aveti posibilitatea puneti-l fata in fata cu ea, el sau ei. Asa il veti ajuta sa scape de prejudecati ce il pun in postura de a nu isi putea  indrepta defectele sale care nu sunt asa de vizibile ca cele ale unei persoane speciale.

 

 

Anunțuri

6 gânduri despre „Reactie

  1. Sa vezi doar aparentele e cel mai simplu lucru cu putință, pentru că nu treci dincolo, esti incapabil de asta, nu vrei și nu știi, dar sa incepi sa si trambitezi despre incapacitatile sufletlui tau, de fapt, asta imi pare o mare prostie, caci a face diferente inseamna de fapt sa te arati asa cum esti, incapabil sa discerni ca toti suntem la fel, doar că unii au mai multa nevoie de noi, și nu neaparat fizic, ci afectiv, al confirmarii. Eu invat zilnic de la tine, de la tine imi iau forta pe care nu o am mereu…de la sine. Imi spun: daca ea poate, pot și eu! Tu imi esti sprijin și niciodata nu te-as putea infatisa lumii in culori mai putin vesele decat cele care alcatuiesc o gutuie. Bucură-te ca ai o lume in jur care te-a ajutat sa-ți pastrezi credinta si sa ai menirea de a ne face macar din cand in cand sa plecam fruntea catre lucrurile importante. Multumesc, gutuie! Te iubesc!

    1. Eu iti multumesc ca ai stiut sa privesti dincolo de aparente. Ai vazut direct in suflet. Da,ai mare dreptate. Sper totusi sa se indrepte si aceste atitudini. Eu inca continui sa cred in frumusetea oamenilor. In ciuda acestor episoade,cand gutuia se infoaie un pic. Si devine mai acida. Si tu imi esti draga.Te pupic,margaritarul meu drag.

  2. Ma tenteaza sa las si eu cateva ganduri in spatiul tau personal, plin de atatea idei frumoase!
    Oamenii care comenteaza asa cum ai spus, cred ca au ei insisi o problema in propria viata, un fel de dizarmonie. Daca suntem atenti, sunt multi oameni care comenteaza viata semenilor lor prin prisma propriilor probleme sau frustrari. Totusi, cred ca riposta nu e o solutie. Orice riposta, am constatat ca amplifica evenimentele. Tacerea sau indiferenta micsoreaza amplitudinea valurilor.
    Oamenii sunt prea ocupati cu propria viata, asa ca vor comenta si probabil ca vor uita, daca nu sunt afectati direct de subiect. Am auzit o statistica intr-un filmulet de dezvoltare personala ce m-a uimit: Marea majoritate a oamenilor de fapt doar reactioneaza la evenimentele din jurul lor. O reactie nu este un gand creator. Este doar o stare generata de pilotul automat,
    Si s-ar putea sa nu fie apta de a intelege cu adevarat astfel de situatii sensibile. Cred ca oamenii trebuie sa se trezeasca cumva pentru a putea vedea dincolo de fatade. Dar asta este o minune!

    Cam multe cuvinte! Iti spun o noapte linistita si zile frumoase!

    1. Ma bucur ca ai poposit aici. Dupa ce am scris articolul, m-am temut ca ar fi putut fi prea acid si echivoc. Dar, fiind un subiect pe care il inteleg, nu am putut sta indiferenta. Reactia poate fi asa cum ai zis tu pe pilot automat, dar trebuie sa fim constienti de urmarile acelei reactii. Poate ca tocmai vocalizarea a ceea ce starneste in noi astfel de reactii, ajuta la trexirea de care vorbeai. Minuni exista:).
      Cuvintele tale nu sunt niciodata prea multe. Ma bucura fiecare vizita a ta. Weekend minunat alaturi de toti oamenii dragi sufletului tau.

  3. Am citit doar scrisoarea Cristinei şi din ea mi-am făcut o idee despre reacţiile care au determinat-o să o scrie. E incredibil că oameni cu familie, cu copii, cu statut, pot gândi aşa. Asta mă face să cred, Laura, că nici dacă ar întâlni oameni atât de frumoşi şi buni pe care ei îi consideră „defecţi”, nu şi-ar schimba părerea. Pentru că nu-s capabili, nu se pot debarasa de ura care le circulă prin sânge. Şi nici n-ar merita să cunoască astfel de oameni.
    Mă cutremur când aud şi acum, în anul 2016, expresii de genul „nu-i normal, săracu. Aşa s-a născut”. Adică cum nu-i normal? Cine stabileşte standardul ăsta de normalitate? Unde începe şi unde se termină ea? Dacă ai două mâini, două picioare, automat înseamnă că eşti normal? Că eşti frumos, că eşti bun?
    Cât de norocoşi suntem că sufletul şi gândurile nu-s la vedere şi nu există clasificări pentru ele. Altfel, ar fi extrem de mulţi cei care ar purta eticheta aia absolut oribilă (eu aş interzice termenul dacă ar fi în puterile mele) de „handicapat”.

    1. Si eu as interzice termenul asta. E usor a echita. Mult mai usor decat a incerca sa vezi dincolo de aparente. Si mie mi se face inima ghem cand aud „saraca”. Rar e drept, dar… Normalitatea o stabileste un grup de a zisi lideri din societate.Daca semeni cu marea majoritatea esti normal. Inteleg ceea ce zici ca e posibil sa nu inteleaga ,nici macar fata in fata cu cineva special. Dar tot mai sper. Totusi,ma gandesc cu teama,cum va arata generatia viitoare, daca vor fi multe voci de gen. Am speranta ca vor fi mai multi oameni frumosi la suflet si minte, asa cum esti tu, draga prietena si cum sunt toti cei care imi fac onoarea de a-mi fi prieteni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s