Imbratisari de nisip

La inceput a fost nispul…

…desi…habar nu avea de ce acea imagine descoperit intr-o dimineata avea asa impact asupra ei. De cate ori o privea se cufunda intr-o stare ce ii era cu totul straina.

Simtea..oare cum sa explice ceea ce simtea? Daca cineva i-ar fi cerut sa explice in cuvinte simple ceea ce traia, nu putea sa o faca. De fapt nu putea sa o faca nici in cuvinte complicate. Era ceva ce tasnea din acea imagine si intra in sufletul ei.  Si lasa urme adanci Dimineti la rand se trezea si se intreba daca valurile ce muscau peste noapte din nisip nu au distrus-o. Se ducea  cu pasi grabiti catre geam si o vedea acolo. Atunci rasufla usurata ca si cum era parte din viata ei acolo si se temea sa nu o piarda . Asa simtea.

 Zi de zi se plimba pe plaja si se oprea langa „scluptura” din nisip mangaind-o cu privirea.Nu o atingea de teama sa nu dispara. De fiecare data vedea ca nu e singura care admira opera de arta. Mai era cineva. Un barbat inalt cu o privire ce o intriga. Pentru ca era adanca,tumultoasa  si trista.  Incerca sa descifreze tristeta barbatului de fiecare data cand privirea lor se intersecta pentru cateva secunde, dar nu putea.

Ceea ce  o facea sa fie si mai nedumerita, era faptul ca simtea ca il cunoaste. Dar nu stia daca era asa . De fapt nici nu avea cum sa stie. Dupa acea zi in care s-a lasat in voia valurilor marii si pentru cateva minute marea a vrut sa o fure, amintirile ei au disparut.O mare parte din ele cel putin.Le spunea celor cateva persoane ce o ajutau sa repuna piesele puzzelui in ordine,ca mai in gluma mai in serios viata,destinul,Cel de Sus, a hotarat sa ii puna in fata un caiet cu pagini albe si pe cel vechi l-a sters aproape complet. Nu era prea placut ce facuse pana atunci. Asa credea ea. Si tocmai de aceea ii era teama sa redevina stapana acelui puzzle.

Acum statea in fata sclupturii si se intreba daca asa era si povestea ei de dragoste.Era sigura,in ciuda situatiei ei,ca avea o poveste de dragoste undeva  in viata ei. Numai asa putea explica tulburarea pe care o simtea de cate ori o privea si acea neliniste la gandul ca  vantul ar pute-o distruge. Simtamantul ca era ea acolo in acea secunda de iubire era din ce in ce mai adanc. Si ca el era tot acolo. Cu tristetea si misterul lui. Poate ca intr-o zi,  va avea curajul sa il intrebe si va afla daca povestea ei e si povestea lui.

…Pana atunci,vor privi,in tacere…

12341596_212296235769864_8299574039672896231_n

 iubirea…din inima nisipului…

Poveste  inspirata de imaginea  propusa pentru tema de luni gazduita de Eddie

Anunțuri

2 gânduri despre “Imbratisari de nisip

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s