Imbratisari de nisip

La inceput a fost nispul…

…desi…habar nu avea de ce acea imagine descoperit intr-o dimineata avea asa impact asupra ei. De cate ori o privea se cufunda intr-o stare ce ii era cu totul straina.

Simtea..oare cum sa explice ceea ce simtea? Daca cineva i-ar fi cerut sa explice in cuvinte simple ceea ce traia, nu putea sa o faca. De fapt nu putea sa o faca nici in cuvinte complicate. Era ceva ce tasnea din acea imagine si intra in sufletul ei.  Si lasa urme adanci Dimineti la rand se trezea si se intreba daca valurile ce muscau peste noapte din nisip nu au distrus-o. Se ducea  cu pasi grabiti catre geam si o vedea acolo. Atunci rasufla usurata ca si cum era parte din viata ei acolo si se temea sa nu o piarda . Asa simtea.

 Zi de zi se plimba pe plaja si se oprea langa „scluptura” din nisip mangaind-o cu privirea.Nu o atingea de teama sa nu dispara. De fiecare data vedea ca nu e singura care admira opera de arta. Mai era cineva. Un barbat inalt cu o privire ce o intriga. Pentru ca era adanca,tumultoasa  si trista.  Incerca sa descifreze tristeta barbatului de fiecare data cand privirea lor se intersecta pentru cateva secunde, dar nu putea.

Ceea ce  o facea sa fie si mai nedumerita, era faptul ca simtea ca il cunoaste. Dar nu stia daca era asa . De fapt nici nu avea cum sa stie. Dupa acea zi in care s-a lasat in voia valurilor marii si pentru cateva minute marea a vrut sa o fure, amintirile ei au disparut.O mare parte din ele cel putin.Le spunea celor cateva persoane ce o ajutau sa repuna piesele puzzelui in ordine,ca mai in gluma mai in serios viata,destinul,Cel de Sus, a hotarat sa ii puna in fata un caiet cu pagini albe si pe cel vechi l-a sters aproape complet. Nu era prea placut ce facuse pana atunci. Asa credea ea. Si tocmai de aceea ii era teama sa redevina stapana acelui puzzle.

Acum statea in fata sclupturii si se intreba daca asa era si povestea ei de dragoste.Era sigura,in ciuda situatiei ei,ca avea o poveste de dragoste undeva  in viata ei. Numai asa putea explica tulburarea pe care o simtea de cate ori o privea si acea neliniste la gandul ca  vantul ar pute-o distruge. Simtamantul ca era ea acolo in acea secunda de iubire era din ce in ce mai adanc. Si ca el era tot acolo. Cu tristetea si misterul lui. Poate ca intr-o zi,  va avea curajul sa il intrebe si va afla daca povestea ei e si povestea lui.

…Pana atunci,vor privi,in tacere…

12341596_212296235769864_8299574039672896231_n

 iubirea…din inima nisipului…

Poveste  inspirata de imaginea  propusa pentru tema de luni gazduita de Eddie

Prima zi-Liniste.

Se aude linistea. Dupa zile agitate , in care ne grabeam sa ne intalnim cu 2016, acum se aude atit:linistea.  E ca si cum am inteles dintr-o data ca cei dragi si timpul petrecut cu ei e ceea ce conteaza cu adevarat.  Pentru o zi sau doua am pus pe pauza si mute tot  tumultul lumii cu care ne-am obisnuit atat de mult incat a devenit parte din acel a fi al fiecaruia dintre noi.

 Lectia pe care , noi, am invatat-o atat de dureros in 2015 ,asta a fost. Sa ne pretuim viata si pe cei dragi si sa nu uitam sa ne facem timp fie pentru un cuvant, o imbratisare, un multumesc sau un te iubesc.  Pentru un gest, o privire catre cei dragi si catre cei care au nevoie, o ruga si un gand bun.

 E o liniste frumoasa in jur. Linistea plina de cuvinte care nu au nevoie de sunete pentru a fi rostite . Se aud si se asculta cu sufletul.

E prima postare pe anul acesta. Si as vrea ca tihna si linistea ce o simt eu acum sa o simtiti si voi. Sa o simtim de fapt, in fiecare zi.