A scrie cu lumina in cutia cu amintiri.

Timpul se scurge rapid, mai ales acum si avem nevoie de ancore pentru a nu ne pierde.

Avem nevoie sa ne traim amintirile . Cred cu tarie ca inima are viata ei proprie. alcatuita din trairi,din momente ingalbenite de timp si totusi pline de lumina.

Fotografia poate fi punctul de plecare pentru o discutie. O conversatie care incepe cu ¨iti mai aduci aminte  cind¨ si poarta in ea parfumul de atunci si poate duce inspre alte si alte orizonturi.  Inspre alte paliere sufletesti si ale memoriei de tip afectiv.

Imaginea nu e o imagine pur si simplu ci o poveste ce nu se pierde . O poveste tainica  ce va fi acolo mereu gata sa fie auzita si retraita.

Avem clipe cind uitindu-ne la o fotografie ne aducem in inima sentimentele de atunci, vocea celor dragi, poate chiar parfumul acelei zile. Da,mie mi se pare ca fiecare zi sau sentiment are un parfum spcific.

Dar cind privim foografii ce nu sunt de natura personala  totusi relationam. Simtim. Traim  si vedem cu ochii mintii si sufletului acea fotografie. E ca un tablou realizat altfel. Un tablou ce in tacerea lui  vorbeste. Te ia de mina si te duce intr-un univers propriu lui. Poate intr-o clipa de tristete sau una de bucurie. Intr-un loc frumos sau unul plin de duritate in mijlocul caruia apare o oaza de lumina printr-un chip de copil inocent ce isi vede de copilaria lui.

Fotografia este masina timpului pentru suflet. E cutia de amintiri ce nu pot fi sterse. E colectia de lectii ce nu trebuie uitate.  E ceea ce ne face stapinii timpulu, fie si pentru o secunda. E ancora noastra ca sa nu ne pierdem in tumultul lui azi.

Cu fiecare fotografie facuta scriem cu lumina pe sufletul nostru si in cutia de amintiri .12006196_1188427551172813_6330771891823823748_nAm scris aceste rinduri inspirata de o poza facuta de o persoana draga . Multumesc pentru sursa de inspiratie.

Anunțuri

4 gânduri despre “A scrie cu lumina in cutia cu amintiri.

  1. M-ai pus serios pe gânduri. Eu nu sunt deloc adepta fotografiatului. Nu mă las pozată, nu prea fac fotografii. Prefer să admir un peisaj şi să-l întipăresc aşa pe suflet. Dar acum… mă mai gândesc 😀
    Minunat ai scris!

    • Nici eu nu ma las fotografiata prea des. mi se pare ca stric poza. Dar sunt adepta fotografiatului in general. Urmeaza sa mai adaug o poza care m-a inspirat in momentul in care o gasesc in jucaria noua.
      Multumesc mult Potecuta mea draga.

  2. De jumătate de an mă las fotografiata. Sotul meu imi spune sa fac asta pentru el, nu pentru mine. Nu mă omor după asta, dar am prins curaj și…libertate in suflet. Parca nu mai sunt așa închistată. Aproape că iți citesc cuvintele cu sufletul, mă recunosc in ele perfect.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s