Anul nou:)-Si povestea continua

NU va speriati. Nu mi s-a scurcicuitat nici un neuron, cel putin din cate stiu eu;)) Sau cel putin nu in afara de cei care cica erau deja  😛  Nu ma cred in Decembrie(brrr).Stati linistiti.

A mai trecut un an. Sau cel putin asa zice buletinul si trebuie sa il cred ca e act oficial nu?

Anul trecut am scris un text care cred ca spune  totul sau aproape totul.

„O zi calda de vara şi o mana de om care se grabea sa devina cetatean pamantean.  Auzea glasuri la a caror melodie tresarea. Voia sa ii cunoasca. Nu mai avea rabdare. Asa ca in zi de vara, cu acord de Sus,  isi incepea calatoria.

Seara pe la sase, cand se domoleste arsita, se auzi un scancit: ”Ceau lume…. Am venit si eu pe aici!  Ce forfota!”

Mami lacrimeaza, dar, chiar si asa, e tare frumoasa.  ”Iupiii, am cea mai frumoasa mama …! Ceau, mami…! Gata, am venit! Ce voce frumoasa ai..!  Ooo,  si tati ce frumos e si ce calda ii e vocea..! Cred că ne vom simţi bine împreună, nu-i aşa?”

Princhindelul mic a crescut. A vazut ca era un pic altfel, dar nu-i nimic. Mami si tati o iubesc. Bunicii la fel. Ce mai, rasfatata neamului. Primul venit are privilegii, asa ca iarasi ”iupiii”.

Mama cata iubire e aici pe pamant. Place, place, place. Dar iubirea trebuie rasplatita. Ascultatoare si cuminte, printesa familiei mergea la gimnastica de recuperare. Si isi exersa si logoreea. Da da … ati citit bine. Vorbea pe limba ei de copil mic… non stop. Si adormea doar pe muzica clasica;)) Ce mai… finete;)) Acum vorbeste la fel de mult dar nu mai adoarme pe muzica clasica.;)). Bon Jovi e o slabiciune a ei. Perioada soft, mai ales.

Dupa ani si ani, iubirea si-o arata prin vorbe, gesturi si fapte. Culegea cuminte, pe post de flori, vorbe bune zise de profesori. Pe drept, ca de nu se supara. Nu voia sa fie altfel tratata.

Zilele  fug repede si iata ca a noastra printesa mai pune un an in sirul vieţii. Acum aduna  vorbe de la prieteni si le pune ca un sirag de perle in gand si inima. Iar mama si tata ii zambesc, fericiti ca a lor printesa, mare acum, a devenit cu adevarat om. A invatat sa daruiasca, sa iubeasca, sa rada ca un clopotel, sa planga discret si mai ales sa Creada. Sa lupte, simţind ca acolo Sus Cineva o iubeste. Stie ca e inconjurata de oameni buni si frumosi pe care ii iubeste si care o iubesc. Fie ei cu vechime ca statut de prieteni, fie noi, ii iubeste şi preţuieşte la fel ca si pe familia ei (aici incluzand tot neamul)..

Micul om  a devenit mare si acum, privind in urma, se prinde in hora cu copilul din ea si zice: „Povestea merge mai departe. Mai sunt pagini de scris. Sa le scriem frumos.”

Multumesc, Tati. Pentru Viata, pentru familie, pentru ai mei si pentru oamenii frumosi pe care cu iubire i-ai adus in viata mea”

Anunțuri

Ganduri de indragostit

„Ploaia acestor zile  avea  gust de lacrima. Sarat. Se izbea violent de sol ca si cum socot eu  vroia sa muste din el. Cu lacomie.

Asa cum tacerea din noi ne sfasaia partea stanga si rupea bucati de inima, pe care asa cum erau, scrijelite cu cuvinte nespuse,le facea sul si le ascundea ca un fur in scorbura stiuta numai de el. Apoi le scoatea cand aveam impresia ca nu mai era tacere. Si era siaj in noi iar.  Ne aminteam de noi iar si iar. Sarabanda pe care o cantam durea. Avea prea mult dor in ea.

Ne-am cautat si printre lacrimi ne-am regasit. Iubirea ne e  acum streasina si acoperamant ca un sal ce ne apara de ploaia din noi. . Luam bucatile din sul si le relipim prin iubire.  Ne recitim din scoarte  in scoarte cartile iubirii noastre. In tacerea vorbelor, dar cu  muzica inimii ne recladim sufletele  ce ne devin stative pe care se sprijina Cerul.

Acum noi muscam din iubire ca un copil ce mananca scovergi. Si sufletul ne infloreste si totul prinde viata langa noi. Inimile noastre redevin una . ”

Asa gandea un tanar indragostit cu ochii mari si luminosi in timp ce isi privea iubita ce ii zambea tainic.

Aceasta e cea de a doua duzina , pe care mi-au inspirat-o cuvintele jocului de sapatmana aceasta propuse de Carmen.

Pentru mai multe ganduri si creatii reusite va invit sa citit textele gazduite in tabel de catre Eddie

Amintiri, ganduri

Un gest ,un cuvant, o imagine, un sunet ,un gust sau un miros pot readuce in gand si suflet momente si trairi pe care le credem uitate sau ascunse mult prea adanc undeva intr-un colt de suflet. Atunci ne dam seama ca au ramas vii si din cand in cand pot provoca un mic siaj.

Cand aud cuvantul scovergi, ma vad din nou copilul zilelor de vara ,cand poposeam in curtea matusii tatalui meu, si la umbra copacilor  sau la cea data de streasina casei ma rasfatam cu acele placinte perfecte.  Nu mai imi trebuia nimic altceva atunci. Puteam sa am orice delicatesa in fata , clar alegeam scovergile cu gustul lor sarat Aveau un ingredient special. Iubirea si curatia sufletului

Avem nevoie de amintiri.

.Amintiri ce ne ajuta sa ne remontam si sa re-fiintam . Amintiri ce ne sunt stative ale sufletului.

Toate sunt inscrise, uneori chiar scrijelite pe „scoarta” sufletului nostru si a mintii noastre. Sau desenate pe un sul arhivat in noi.  Si prin aceste insemne  socot eu ca sufletul isi compune sarabanda lui. Diferita de orice alta melodie auzita vreodata si care rezoneaza dincolo de  noi cu celalate sarabande compuse de suflet. Cum e transmisa melodia asta? Prin ce avem noi in partea stanga pus de Dumnezeu.

Prin inma  ce uneori e mai puternica decat gandul si care ne poate duce pe drumul cel bun. Daca am asculta-o. Daca ne-am destupa urechile si am lasa cantecul inimii noastre sa ne invaluie ca un sal ce ne protejeaza si  mai ales daca ne-am mai ridica ochii dinspre sol spre cei de langa noi.

Sa nu uitam sa privim dincolo de noi.

Pentru alte ganduri si poate sarabande va invit sa vizitati tabelul jocului gazduit de Eddie.