Suflet arhivar

Sunt clipe in care aluneci dintr-un azi mult prea grabit sprea a fi ieri, inspre un  maine ce intr-o clipita va fi azi.  O faci sperand ca minutele, orele din acel maine relativ  nu iti vor mai fi atat de acre .  Atunci, corzile sufletului tau canta o melodie  ce lumineaza totul in jur. E melodia pe care mai tarziu, in momente de cadere, de deziluzie sau neputinta , al tau suflet arhivar,o va recanta pe unde radio doar de tine stiute.

Caci sufletul e cel care aduna tot ce e bun si ce e rau. Visuri, sperante, dezamagiri, infrangeri, vorbe spuse cu ton de om infailibil, sau cele soptite timid. E cea mai uriasa biblioteca senzoriala. 

Avem momente in care am vrea sa ne luam de pe inima si din memorie acele clipe in care a plouat in noi si am mirosit a toamna plumburie. Si incercam sa le scuturam ,sa lasam speranta sa ne ajute sa le vanturam. Ca sa ramna doar frumosul si seninul primei clipe.

Sufletul stie asta . Pentru ca el e acea stinghie ce sprijina fruntea omului de Cer.  E legatura noastra intre Pamant si Cer.  Pentru a ne proteja,  al nostru suflet arhivar, ascunde tot ce e mai innourat in noi intr-un colt …intocmai cum un copil isi ascunde comoara intr-o cutiuta pusa intr-un sant. Care mai apoi va deveni studiul unui calator  ce o va descoperi.

La intrare in aceasta biblioteca uriasa de visuri, dorinte, credinte , sperante, amintiri, vorbe spuse sau doar ascunse intr-un raft, atarna o rama in care Arhivarul a scris cu litere mari: ” Pasiti cu grija in aceasta incapere. Dezbracati-va de rautate si lasati-va purtati de melodie intocmai ca papadiile aflte in zbor undeva pe o lunca varateca. Sa nu striviti corola acestui suflet”

Pasiti si inspre alte texte, ce au fost gazduite de Eddy.   Veti descoperi alte universuri a celor 12 cuvinte..

Anunțuri

6 gânduri despre “Suflet arhivar

  1. Mi-ai adus aminte de o poezie scrisă acum aproape trei ani. Îţi las aici ultima strofă… Mi se pare că se potriveşte.

    Călcaţi cu milă prin inima mea,
    Păşiţi cu sfială ca şi cum v-ar fi grea
    Îndrăzneala de-a trece printre două bătăi
    Tulburându-i cadenţa fiorilor săi.

  2. Of, cat de bine ai prins ideea păpădiei, efemerul şi clipa, ce poate duce cu gândul la o greseală, la un pas stramb, o călcătură apăsată pe sufletul cuiva. Am făcut paşi gresiţi şi încă mai zăresc ace de păpădie în orizontul meu, şi tare-mi pare rău. Frumos ai scris, gutuie..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s