Parere la ceas de seara

Anunțuri

Tablou de seara

Umbrele serii danseaza usor pe chipul orasulului. Scriu cu gratie povestea zilei ce in urma cu ceva timp vuia , trecand agitata pe stradutele cu arcade vechi. Acum tot acest vuiet e inlocuit de o liniste ce poarta in ea vise ce calatoresc dinspre acel omenesc obosit spre un inalt calm purtator de speranta implinirii.
Fiecare dintre noi se reintoarce spre el insusi si se intreaba daca a avut grija dre sufletul lui . Daca si-a folosit liberul arbitru , daca a luat decizii corecte.
Apoi uitandu-ne in jur , la cei dragi, facem ramasag cu noi insine ca vom fi mai buni. Ca vom prretui viata si va ne vom bucura de fiecare clipa .
Si sufletul e cuprins de o liniste profunda ce seamana cu o zi de toamna ce poarta in ea ceva dintr-o lene oarecum latenta ce te reintoarce la o zi de vara tarzie.
Punem arvuna noptii un gand bun, un zambet si o speranta. Caci stim ca maine vom fi mai buni. Deoarece am descoperit adevarata comoara: oamenii dragi. Cei care ne ajuta sa ne pazim sufletele.
Undeva se initiaza un gand de seara: „Pasiti cu grija.Si mangaiati cu vorbe nu biciuiti.Aveti in jur suflete ce se pot destrama usor.”
Pentru alte jocuri cu cele 12 cuvinte vizitati tabelul gazduit de Eddie

Psiluneli- Un cerc deschis

Mi-au fost cuvintele straine. Au alergat departe de mine. S-au destramat pe cer ori s-au ascuns in raze de soare.
M-am destramat si eu si m-am recompus mai apoi. Din visuri soptite incet spre inalt si implinite, din intamplari frumoase si amintiri adunate pentru retraire, lacrimi si zambete, teama si speranta, si certitudinea Iubirii.
Am visat si am sperat. Am ajuns in locuri mult dorite si pline de Sfintenie si pace. Locuri in care timpul ingheata, rautatea dispare si Divinitatea te invaluie. In care ai impresia ca nu poate fi decat senin.

M-am reincarcat cu bine si sperante, am scuturat de pe sufletul meu praful unei ierni agitate si al unei primaveri mai calme si am pus in locul lui Credinta Rugii Implinite.
Am inghenucheat si m-am ridicat, m-am sfarmat si am fost ajutata sa ma recladesc, am trait agonie si extaz.
Desenam cerc in jurul meu , un cerc protector. Un cerc de senin, de priviri ce nu purtau in ele decat Iubire si Speranta. Si tot ce era rau disparea. Dar mai apoi , l-am deschis putin pentru a prini si oamenii dragi in el. E un cerc al Binelui, al Daruirii si al Seninului. Si daca uneori vor aparea nori amenintatori vom impreuna mainile si vom privi spre Cer, spre coltul nostru de Rai, rugandu-l pe Tati sa readuca soarele, neuitand sa nu inchidem cercul, ci intotdeauna sa mai primi pe cineva in el.
Sa se fi reintors cuvintele la mine, oare.? Sa fi pasit ele inapoi in cercul inimii mele? Doar voi puteti a-mi spune. E un cerc cu sclipiri de vara tarzie.
Pentru alte scrieri , mai reusite, va invit sa vizitati tabelul Psi.

Si nu uitati sa nu inchideti cercul.