Povestea continua

O zi calda de vara şi o mana de om care se grabea sa devina cetatean pamantean.  Auzea glasuri la a caror melodie tresarea. Voia sa ii cunoasca. Nu mai avea rabdare. Asa ca in zi de vara, cu acord de Sus,  isi incepea calatoria.

Seara pe la sase, cand se domoleste arsita, se auzi un scancit: ”Ceau lume…. Am venit si eu pe aici!  Ce forfota!”

Mami lacrimeaza, dar, chiar si asa, e tare frumoasa.  ”Iupiii, am cea mai frumoasa mama …! Ceau, mami…! Gata, am venit! Ce voce frumoasa ai..!  Ooo,  si tati ce frumos e si ce calda ii e vocea..! Cred că ne vom simţi bine împreună, nu-i aşa?”

Princhindelul mic a crescut. A vazut ca era un pic altfel, dar nu-i nimic. Mami si tati o iubesc. Bunicii la fel. Ce mai, rasfatata neamului. Primul venit are privilegii, asa ca iarasi ”iupiii”.

Mama cata iubire e aici pe pamant. Place, place, place. Dar iubirea trebuie rasplatita. Ascultatoare si cuminte, printesa familiei mergea la gimnastica de recuperare. Si isi exersa si logoreea. Da da … ati citit bine. Vorbea pe limba ei de copil mic… non stop. Si adormea doar pe muzica clasica;)) Ce mai… finete;)) Acum vorbeste la fel de mult dar nu mai adoarme pe muzica clasica.;)). Bon Jovi e o slabiciune a ei. Perioada soft, mai ales.

Dupa ani si ani, iubirea si-o arata prin vorbe, gesturi si fapte. Culegea cuminte, pe post de flori, vorbe bune zise de profesori. Pe drept, ca de nu se supara. Nu voia sa fie altfel tratata.

Zilele  fug repede si iata ca a noastra printesa mai pune un an in sirul vieţii. Acum aduna  vorbe de la prieteni si le pune ca un sirag de perle in gand si inima. Iar mama si tata ii zambesc, fericiti ca a lor printesa, mare acum, a devenit cu adevarat om. A invatat sa daruiasca, sa iubeasca, sa rada ca un clopotel, sa planga discret si mai ales sa Creada. Sa lupte, simţind ca acolo Sus Cineva o iubeste. Stie ca e inconjurata de oameni buni si frumosi pe care ii iubeste si care o iubesc. Fie ei cu vechime ca statut de prieteni, fie noi, ii iubeste şi preţuieşte la fel ca si pe familia ei (aici incluzand tot neamul)..

Micul om  a devenit mare si acum, privind in urma, se prinde in hora cu copilul din ea si zice: „Povestea merge mai departe. Mai sunt pagini de scris. Sa le scriem frumos.”

Multumesc, Tati. Pentru Viata, pentru familie, pentru ai mei si pentru oamenii frumosi.

 

Anunțuri

Duzina de cuvinte-Inima

”Mama cum e inima”?, intreba un baiat balai pe mama sa .

”Inima e a omului harnică adunatoare!”, ii zise femeia copilului şoptit. Copilul o privea mirat cu cerul oglindit în privirea sa.
”Cum adica”?, zise el in timp ce se juca cu un fir de iarba.

”Vezi tu acest sambure? Il punem in pamantul inmuiat cu un pic de ploaie din cer si va iesi un copacel ce va fi falnic si plin de flori frumoase! Cand va fi inflorit, albinele il vor vizita si vor aduna dulceata florilor. Asa  si cu inima, e ca albinele; aduna ceea ce tu plantezi: un gand bun, o vorba curată, un zambet, o incurajare şi creste in ea un copacel numit bunatate!”

Copilul se opri din joc si intreba:”Şi cum udam acel copacel  ascuns in inima ce nu-l poate atinge ploaia..?”

”Ploaia aducatoare de rod e Iubirea. Iubirea e ca o apa vie si boboci ai acelui copacel  înfloresc cand apa se revarsa la radacinile lui.  Atunci, florile frumos mirositoare isi revarsa mireasma lor in inima care le aduna si isi impodobeste rugul unde arde mereu flacara cea datatoare de viata!”

”Acolo sunt si fiare?”, auzi mama glasul copilulului balai.

De data aceasta mirarea aparu in ochii mamei. Nu stia ce ar putea sa raspunda la aceasta intrebare. Nu se gandise la asta niciodata. Pusa intr-o oarecare incurcatura tacu. Linistea fu strapunsa de aceeasi intrebare, repetata de fiu.

Ii raspunse : „Nu cred!”

Atunci baiatul spuse:”Si gesturile urate sau vorbele rele ce sunt? Nu sunt fiare  care ataca copacelul si vor sa il dezradacineze?”

”Niciodata nu m-am gandit la asta!”, zise femeia in gand.

”Dragul meu, gandurile rele sunt ca o furtuna care incearca sa distuga tot ce e frumos! Sa ascunda soarele si razele sale! Sufletul se intristeaza!”

”Ca tine  atunci cand mai vine cate o boala de nasuc, adica raceala?”

Mama rase cu pofta si raspunse: ”Cam asa…”

”Si cine apara inima si sufletul cand vine furtuna?”

”Oamenii au ingeri pazitori!”

”Şi sunt razboinici ?”

” Nuuuu, EI  nu lupta cu arme! Sunt pasnici!  În ”lupta” lor se folosesc de bunatate si de blandete pentru a ghida sufletele spre a iesi din furtuna.. Si uite asa inima aduna ce traim si construim. Trebuie sa ai mare grija de ea si de gandurile tale, pentru că ceea ce faci conteaza şi  ajuti copacelul sa creasca frumos!”

Vorbele mamei ii rasunau si acum in suflet baiatului devenit barbat. Privi ingerasul de ceara  ce il primise cadou de la un om drag lui si zambi. A luat pensula in mana si asa cum facea in toate tablourile  sale desena intr-un colt un copacel langa care curgea un rau. Era semnatura lui. Sufla usor o pulbere  fina in cel colt, iar copacul deveni mai vizibil.

Un zambet aparu pe fata barbatului care sopti: „Multumesc, Mamă!”

Aceasta e povestirea de sambata seara. Pentru altele, mai reusite,vizitati tabelul Psi.

Gand de vara

Zilele acestea, mi-am luat un mic răgaz şi am ridicat privirea spre cer sau, cum îmi mai place să zic, mi-am sprijinit privirea pe albastrul senin al cerului.

Aveam senzaţia că s-a deschis o poartă prin care a ieşit tot ce era rau şi se agatase de suflet precum nişte scame de o haina veche.  Sufletul s-a simţit eliberat din acel năvod sufocant, iar gândurile au zburat libere spre senin. Nu s-au mai rezumat doar la a locui cuminţi in camera minţii  aşteptând  a fi întrebuinţate in vreo poveste. Nu.  Au încercat să scrie  propriul scenariu.   Unul  total lipsit de nori , răutăţi şi furtuni.  Le-am spus că manifestă simptome accentuate de decalaj. Că a trecut demult epoca visatorilor si a romanticilor.   Dar ele mi-au şoptit că omul e schimbător…, versatil,  şi m-au rugat să le las să viseze, iar atunci cînd aripile le vor fi obosit să le permit să se odihnească in acel căuş senin si să se oglindească in  luciul privirii sprijinite de cerul unei zile de vară.

Am zâmbit şi le-am promis că aşa voi face.  Acum ma duc să imi odihnesc privirea pe cer şi să ascult vara cu sufletul.

Pentru alte povesti din zi de vară, vă așteaptă celelalte duzini ale clubului  Psi