Inter arma silent musae

E o zi ploioasă. O zi în care muzele ar trebui să se refugieze în condei. Omul, care se joacă cu vorbele, se aşeză în faţa unei coli albe căutând cu mintea muza. Brusc, gândul îi fuge la cuvânt şi puterea sa. „Cuvântul trebuie să zidească”, asta îşi repeta, mereu,  atunci când se lăsa purtat în dansul lor.

Părintele Arsenie Boca spuse, la un moment dat, că orice cuvânt e viu atunci când e spus cu blândeţe şi înţelepciune. E precum picurii de ploaie, care hrănesc pământul şi îl fac roditor. Dar atunci când e spus dur şi în impulsuri de orgoliu devine ca o furtună care distruge.

Cu aceste gânduri invoca muzele. Doar că, liniştea era atât de profundă încat avea impresia ca e în pustiu. Era prima data când muzele tăceau. Mirarea îi era profundă. Se întreba daca a greşit cu ceva.

Pentru o clipă s-a simţit abandonat, pustiit. S-a retras în colţul lui de seninătate, sperând că acolo va fi mai bine. Era colţul în care zumzetul lumii devenea mut.  Acum, în schimb, zumzetul era mult prea puternic şi purta în el mult gri.

O lacrimă se prelinse uşor pe obrazul său, căci acum îşi dădea seama că ceea ce îi era foarte drag, cuvântul, a devenit ecou sălbatic ce poartă-n el, triumfător şi nefiresc, furtuna. Muzele s-au retras îndurerate şi speriate din calea acestei dezlănţuiri. Au fugit chiar şi de el, cel care folosea cuvintele, cu drag şi atenţie, pentru a zidi, a bucura şi a însenina cu el, chiar şi o zi ploioasă. L-au exilat pentru o vreme.

Muzele au ales să vorbească în şoaptă. Dar şoapta era atât de stinsă încât păreau că tac. Căci atunci când e război muzele tac sau sufletele devin surde.

Omul care se juca prin cuvinte se ridică din colţul său de linişte şi se întoarse la coala albă, unde a aşternut aceste gânduri şi,  imediat, a promis muzelor tăcute că ale sale cuvinte vor fi purtătoare de frumos şi senin. Şi vor învinge paşnic prin gând bun. Iar mai apoi,  se vor auzi, căci oameni buni sunt la tot pasul şi simt vibraţia benefică a cuvintelor frumoase. Eu îi văd, aud, îi simt, îi ştiu.  Voi?

Acest text participă la psiluneala clubului psi.

Anunțuri

6 gânduri despre „Inter arma silent musae

  1. Eu te văd, aud, te simt şi te ştiu pe tine, cea care are cuvinte potrivite pentru noi, cea care daruiesti speranţă şi care nu cred că nu a fost vizitată de muze tăcute vreodată, căci în lumea ta nu sunt nici lupte, nici războaie, nici măcar din cele lumeşti de orgolii şi neînţelegeri mărunte. Eu tac azi, dar vorbesc prin tine şi tare-ţi mulţumesc pentru asta.

  2. Cuvintele tale m-au facut sa recitesc ce scrisesem si eu despre linistea pe care daca vrei sa o cauti, o gasesti in sfintenia Parintelui Arsenie Boca. Aveam nevoie de ea, mai ales astazi cand am avut o zi nu tocmai grozava. Cuvinte vii. Ce frumos suna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s