Cugetari despre fericire

Fericirea este o realitate pentru unii şi o dorinţă pentru alţii, dar e clar o necesitate, căci atunci când ea lipseşte, nimic din jur nu are farmec şi devine anost, ceea ce automat modifică şi starea persoanei din sufletul căreia lipseşte acest sentiment, de unde şi cursa aceasta nesfârşită în care oamenii aleargă continuu spre fericire, doar că, de multe ori, o înţeleg greşit şi iau drept fericire materialul, lucrul tangibil, dar care ne poate da doar un sentiment fals de fericire şi efemer;  trebuie să admitem că, în cele mai multe cazuri, după ce ating un ţel, mai mult sau mai puţin de natură materială, îşi pierd interesul şi aşa zisă fericire dispare; iarăşi începe căutarea şi alergatul spre ea, pe când pentru cei în a căror viaţă fericirea a devenit o realitate lucrurile sunt cu mult mai simple, deoarece ei au găsit fericirea de tip interior, spiritual, cea dată de liniştea interioară, dobândită prin Credinţă, prin siguranţa primită de conştientizarea Mântuirii dăruită de Dumnezeu, fericire inoculată încă din momentul creaţiei, dar pe care omul o pierde sau de care se îndepărtează din prima clipă în care apare ca fiinţă în această lume, care, uneori, nu pare a fi pregătită pentru a primi fericirea pură şi atunci caută să îi îndepărteze pe cei noi veniţi de starea lor iniţială; dar nu imediat, ci în timp, prin acţiuni indirecte, şi datorită faptului că această îndepărtare e treptată, omul matur mai poate vedea fericirea întrupată în copii, căci de la un copil se poate învăţa cum să fii fericit cu adevărat, fără a fi legat de nimic material; un copil se bucură de orice lucru care nouă ne pare mărunt, pentru că nu are încă inoculat în minte şi suflet verbul a complica, aşa cum îl are un adult, care caută lucruri, sensuri ascunse în cuvinte, gesturi, fapte;  copilul încă rezonează la ceea ce Dumnezeu i-a inoculat la naştere şi anume: inocenţă, bunătatea, iubirea dezinteresată; şi astfel ne învaţă, în fiecare zi, o adevărată lecţie, pe noi adulţii, care părem a ne fi pierdut pe noi înşine în jungla în care doar alergam şi suntem; fiinţăm ca şi simpli indivizi, parte a unui univers gol de valori, principii şi trăiri, coordonate considerate a fi de moda veche şi, deci, sunt respinse; cu toate că ele contribuie la construirea adevăratei fericiri; până la urmă fericirea fiind o sumă a mai multor factori, o sumă de gesturi, care presupun altruism şi bunătate, o sumă de valori şi principii bazate pe iubirea aproapelui şi uitarea de sine, valori care se regăsesc în creştinism şi care sunt  fundamentul adevărat al umanităţii.

Pentru mai multe cugetari  va invit sa vizitati pagina jocului celor 12 cuvinte

Anunțuri

4 gânduri despre “Cugetari despre fericire

  1. Da! Profund text şi extrem de real. Doar că scrise fiind, aceste cuvinte te pun pe gânduri; repetate în minte …treci repede peste gând. Uiţi că ar fi bine să ne raportăm la cele ce fac bine sufletului şi ne trezim că facem bine realului din nou. Fericirea nu e un sentiment. E o stare, e o clipă, e un gând. Uneori o atingem, alteori nu. Am atinge-o uşor dacă am fi cei care ascultăm vocea interioară. Copii din ziua de azi îmi demontează ideea că îşi păstrează mult timp inocenţa, deci tot noi, maturii suntem devină şi îi învăţăm prea repede verbul a vrea şi a complica. Frumoase rânduri şi profunde.

  2. Azi , din nefericire, copii sunt mult prea ancorati in nou, in realitate incit din pacate inocenta dispare. De asta suntem oarecum responsabil, asa cum spui si tu, Adriana, dar tot de noi tine sa facem ceva. E greu, dar nu imposibil. Multumesc pentru apreciere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s