Zbor

Sunt ca  o pasăre cu aripa frântă de vânt:

Sus cer, dedesubt pământ.

Ce să aleg acum?

Înalt sau deznădejde?

Am visat ca m-am înalţat la Tine.

Dar m-ai trimis înapoi,

Să visez pe pământ,

Să adun doruri şi cuvinte

Şi să Ţi le pot trimite.

Mă vezi?

Psiluneala- De ce scriu

Am adunat în mine picuri căzuţi din norii de pe cerul vieţii.  Picuri ce au udat adâncul sufletului meu. Apoi raze de soare s-au ivit şi au înflorit ele, cuvintele, ce, încet, încet, semănau cu florile de cireş care se aşterneau ca un covor pur în calea celor ce treceau prin preajma lor.

Le-am primit, îngrijit iar mai apoi le-am dat un loc în care sa se desfăşoare frumos. Uneori au fost mai dure, alteori mai blânde.

Cuvintele mă ajută să mă exprim şi să mă descopăr. Prin scris am scuturat norii, am prins amintiri fugare, am râs, am plâns.

Cred că nu scriu eu, ci sufletul meu. Prima mea scriere era zbor spre El. M-au invadat cuvintele. Şi, parcă, se scriau singure.

Apoi m-au însoţit pe drumul vieţii, când sufletul plângea a despărţire.  Durerea mi-am pus-o în ele şi  le-am ascuns în pagini  închise.

Bucuria sau gânduri mai profunde tot în scris le-am exprimat. Le-am dezvoltat. Iubesc comunicarea directă, dar în mod egal şi scrisul.

Scriu de plăcere. Scriu cu sufletul. Simplu, fără cuvinte complicate. Nu emit pretenţii literare.

Scriu pentru că am fost încurajată a o face, atunci când eram precum o fântână, aparent, secată.

Cuvintele au revenit în locul lor şi, acum, ţâşnesc pentru a se aşeza, sper, în geamul sufletelor voastre.

Ar mai fi, poate, multe de scris, de spus.  Voi scrie atâta timp cât voi putea dărui şi cât timp nu îmi voi pierde plăcerea  de a o face. Câtă vreme sufletul meu pune o fărîmă din el în pagini virtuale sau nu,  dar mai ales atâta timp cât voi avea alături oameni frumoşi ca voi şi care ştiu să citească dincolo de cuvinte. Şi mai scriu pentru Cineva, dar asta ştiţi si ati simtit.

Pentru alte articole mai reuşite, vă invit să faceţi o vizită în clubul Psi.

Duzina de cuvinte- Gând de seară

Dor. Ce cuvânt simplu, dar plin de trăiri complexe.  Îl folosim des, nu?  Dor face parte din noi.  A simţi dor pentru om,  pentru ceva special, arată că sufletul nu uită. Nu uită fericirea şi ceea ce îi îngăduia a se forma. .

Asemenea momente, de fericire, sunt de cele mai multe ori simple şi rămân, deseori, undeva ascunse în  amintiri ce ne ghidează  cu  magia lor, întocmai ca lumina unui far în noapte, ce poartă drumul navelor cuprinse de întunericul din imensitatea apelor, nu totdeauna prietene.

Prindem în noi umbre şi lumini. Umbrele de-o clipă, ca o aparentă farsă amară,  îşi fac loc, şi de nu vrem, în calea noastră.  Ne adunăm forţele şi chemăm lumina.  Nu vine totdeauna.  Dar vine. Luminile puternice,  adunate în noi, în timp,  îşi adună forţele într-un  foc mistuitor şi curăţitor, al acelui loc, numit, câteodată, for interior şi distrug umbrele. Atunci, parcă eliberaţi, ne bucurăm ca un copil în faţa unui joc făcut  de o focă jucăuşă. Realizăm că viaţa nu e doar o înşiruire într-un document sec, ci un dar care obligă omul să fie darnic  la rându-i.

Cât de bine e să dăruieşti  orice poţi! Un zâmbet, o fărâmă din timpul tău, un sprijin.  Un gest simplu, un  surâs,  o atingere sinceră, ne fac sa ne reîntoarcem acasă, mulţumiţi şi senini,  precum o navă în doc, ce ştie că a doua zi cineva îi va purta de grijă prin ape imprevizibile.  Şi atunci, înainte de a ne duce în dormitor, ar fi bine să privim cerul înstelat şi lumina călăuzitoare a stelelor şi să mulţumim: pentru dor, amintiri, zâmbete primite, priviri sincere, oameni buni şi dragi, dar mai ales pentru Iubire.

Acest text e un gând de seară, scos la iveală datorită duzinei de cuvinte, propuse de Psi. Avem şi tabel cu multe alte scrieri.

Psiluneala-Lacrimi de crorcodil

Zilele trec rapid peste noi. Adunăm clipele şi le punem undeva într-un colţişor în care ajungem doar noi. Doar noi avem cheiţa.

Sunt perioade în care, într-un moment de răzvrătire, venit  din prea plin sau teribilism, ne rupem de ceea ce ne dădea stabilitate şi pace. Vrem să ne reinventăm.

Alegem de multe ori calea cea mai uşoară, cea care ne da satisfacţii imediate. Fericirea de moment, cum am mai spus-o şi în alte articole. Avem impresia ca suntem stăpânii lumii şi că am reuşit ceea ce mulţi nu au făcut-o. Să ne fim îndeajuns.

Doar sufletul, uneori, răzbate  în lupta cu mintea ce caută cumul. Simţim, parcă, în noi,  cum se adună, din nou, frământări şi ploi. Dar le alungăm cu un gest brusc de nemulţumire, aşa cum alungam în copilărie lacrimile de crocodil, pe care mama le ghicea uşor.

După un timp, însă, vedem cum  acel nou personaj  creeat de noi se îndepărtează de tot şi toate. E solitar. O solitudine ce ne macină sufletul şi ne face sa ne simţim goi şi flămânzi, chiar dacă suntem angrenaţi în tot felul de acţiuni ce ne păcălesc, dându-ne o stare de bine aparentă.

Sufletul e în schimb cel ce nu poate fi păcălit şi ne spune blând: „E timpul sa te reîntorci Acasă! Să redevii fiul sau fiica de dinainte! Să îţi dai seama că iubirea adevărată şi fericirea îţi sunt oferite de cei dragi, de cei care te iubesc, chiar dacă nu eşti perfect.

Ne reîntoarcem Acasă ruşinaţi de rapiditatea cu care am acceptat ca rebelul din noi, să ne captureze, căci ne dăm seama că Dumnezeu şi cei dragi nu aşteaptă de fiecare dată lacrimi. E bine să nu cădem în extrema cealaltă, în care să folosim lacrimile ca pe un arsenal. E de ajuns sa fim sinceri şi adevăraţi.

Lacrimile de crocodil al celui ce se roagă din suflet dispar şi se transformă în lacrimi de fericire şi mulţumire. E binecuvântat cu o mare iubire necondiţionată!

Această mică încercare e o lacrimă, nu de crocodil, de mulţumire că pot fi în tabelul clubului psi, unde alţii au scris alte variante.

Duzina de cuvinte-Desagățat

Multe zile m-am desagățat de nori şi am chemat  desispita de gânduri  ce mă purtau în ținuturi de boierni adânci. Am refuzat sa mai las plicter(ul) să mă sugrume şi am luptat ca un bocnaș plagat lovind cu speranţa în acel  borcantar; am răsturnat în mine un stativit  de raze de soare şi sufletul s-a eliberat din acel sentiment de starest, am scuturat picăturile din mine și le-am adunat cu grijă într-un alt nor staturat și le-am aruncat într-o ploină , departe însă de a mă destulpina din mine și din Iubirea Lui. 

Căci fiecare zi aduce cu sine soare și nori. Zâmbet și lacrimi. Dar găsim puterea de a ne reagăța de mâine, în cei pe care i-am primit în dar să fie lângă noi .

Acest text participa în tabelul Psi.

Duzina de cuvinte: renaştere

Deşi, câteodată, avem impresia că zilele trec peste noi  ca nişte buldozere care îşi lasă adânc înfipte urmele de cauciuc în acele mici buzunare ale inimi de un sângeriu profund, totuşi, mai regăsim în noi puterea de a le netezi cu zâmbete de un farmec inconfundabil, ce ne sunt dăruite de cei dragi. Zâmbete pe care le împletim în ghirlande şi le îngrijim ca pe nişte comori. Şi aşa reapare în noi puterea de a ne bucura de mirificul spectacol oferit de natură şi de tot ce e frumos. Ne revenim din acea încremenire cauzată de cotidian şi începem să ne lăsăm fermecaţi şi încântaţi de albul ca o picătură de lapte  al unui ghiocel sau de trilul unei mierle, care, împreună cu ale ei surate, ne fac să ne eliberăm din ţesătura gândirilor, ce, uneori, seamăna cu împletitura de ochiuri ale ţesăturilor vechi. Să ne bucurăm de fiecare lucru frumos (chiar şi  de un nor dantelat), să căutăm acel ceva, care să ne  facă să zâmbim şi să ne ajute să mergem mai departe.

Acest text participă la provocarea de weekend lansată de clubul cuvintelor.  Pentru mai multe texte intraţi în tabelul găzduit de psi.

Cugetari despre fericire

Fericirea este o realitate pentru unii şi o dorinţă pentru alţii, dar e clar o necesitate, căci atunci când ea lipseşte, nimic din jur nu are farmec şi devine anost, ceea ce automat modifică şi starea persoanei din sufletul căreia lipseşte acest sentiment, de unde şi cursa aceasta nesfârşită în care oamenii aleargă continuu spre fericire, doar că, de multe ori, o înţeleg greşit şi iau drept fericire materialul, lucrul tangibil, dar care ne poate da doar un sentiment fals de fericire şi efemer;  trebuie să admitem că, în cele mai multe cazuri, după ce ating un ţel, mai mult sau mai puţin de natură materială, îşi pierd interesul şi aşa zisă fericire dispare; iarăşi începe căutarea şi alergatul spre ea, pe când pentru cei în a căror viaţă fericirea a devenit o realitate lucrurile sunt cu mult mai simple, deoarece ei au găsit fericirea de tip interior, spiritual, cea dată de liniştea interioară, dobândită prin Credinţă, prin siguranţa primită de conştientizarea Mântuirii dăruită de Dumnezeu, fericire inoculată încă din momentul creaţiei, dar pe care omul o pierde sau de care se îndepărtează din prima clipă în care apare ca fiinţă în această lume, care, uneori, nu pare a fi pregătită pentru a primi fericirea pură şi atunci caută să îi îndepărteze pe cei noi veniţi de starea lor iniţială; dar nu imediat, ci în timp, prin acţiuni indirecte, şi datorită faptului că această îndepărtare e treptată, omul matur mai poate vedea fericirea întrupată în copii, căci de la un copil se poate învăţa cum să fii fericit cu adevărat, fără a fi legat de nimic material; un copil se bucură de orice lucru care nouă ne pare mărunt, pentru că nu are încă inoculat în minte şi suflet verbul a complica, aşa cum îl are un adult, care caută lucruri, sensuri ascunse în cuvinte, gesturi, fapte;  copilul încă rezonează la ceea ce Dumnezeu i-a inoculat la naştere şi anume: inocenţă, bunătatea, iubirea dezinteresată; şi astfel ne învaţă, în fiecare zi, o adevărată lecţie, pe noi adulţii, care părem a ne fi pierdut pe noi înşine în jungla în care doar alergam şi suntem; fiinţăm ca şi simpli indivizi, parte a unui univers gol de valori, principii şi trăiri, coordonate considerate a fi de moda veche şi, deci, sunt respinse; cu toate că ele contribuie la construirea adevăratei fericiri; până la urmă fericirea fiind o sumă a mai multor factori, o sumă de gesturi, care presupun altruism şi bunătate, o sumă de valori şi principii bazate pe iubirea aproapelui şi uitarea de sine, valori care se regăsesc în creştinism şi care sunt  fundamentul adevărat al umanităţii.

Pentru mai multe cugetari  va invit sa vizitati pagina jocului celor 12 cuvinte